starea psihica
picioarele imi sunt obosite. apa patrunsa in adidasi balteste si se hurducaie la fiecare pas. frunzele imi sunt alaturi, rostogolindu-se in jurul meu. imi vegheaza drumul. e prea tarziu. am ratacit poteca spre cabana. pasarile din copaci ma incanta cu sunetele lor. macar nu e liniste, iar asta ma tine treaza. am pierdut starea de voiosie si entuziasm ce ma insotea la inceputul calatoriei. nu credeam ca sunt atat de puternica fizic, se pare insa ca, natura m-a calit. somnul, in scorbura joasa a unui copac batran si intelept, a fost atat de odihnitor si am prins puteri.
un sunet nu tocmai placut, se aude dinspre padure. sangele mi-a inghetat. nu indraznesc sa intorc privirea. incet, ma ascund dupa trunchiul gros al unui arbore. curiozitatea, dar si instinctul de aparare ma determina sa privesc in directia zgomotului. un animal imens, a carui denumire nu o cunosc, ceva intre dinozaur si balaur, se uita cu ochi mari spre mine. stia unde m-am ascuns. dintr-un pas a fost langa mine. scoase un sunet infiorator. instinctiv, mi-am dus mana la urechi. m-a prins in gheare si m-a ridicat. eram sus de tot. picioarele se miscau in aer. am spus un ajutor soptit. nici nu m-a auzit se pare. ma agita nelinistit dintr-o parte intr-alta si saliva.
-Poti face orice cu mine, dar nu ma manca. ia-ma prizoniera!
-hmmm... m-a coborat si a mers cu mine in padure. m-a inchis intr-un tarc, ferecat cu un lacat urias.
*
poarta
nu pot sa plang. nu stiu ce sa fac. trebuie sa-l fac sa ma elibereze. alta sansa nu am. nu am forta de a iesi singura de aici.
-Multumesc ca m-ai lasat in viata. trebuie sa ma revansez fata de tine. cum te pot ajuta?
Mi-a adus legume fel de fel, un vas de lemn si un cutit din lemn.
-Vrei sa pregatesc o salata?
Animalul a dat din cap.
Am pregatit salata cum am stiut eu mai bine, am pus si suflet, am si descantat.
M-a lasat sa mananc, apoi s-a hranit si el
Noaptea aceea a dormit langa cusca. Oboseala si teama, m-au rapus. Am adormit cat ai zice "peste", si a fost un somn luuung, pana la primul zgomot al animalelor padurii.
Dimineata, cand razele soareleui patrndeau timide printre coroanele copacilor giganti, mi-au fost aduse fructe pentru a pregati micul dejun. Macar imi consolidez fortele.
-Te rog, te implor sa ma eliberezi! Nu pot sta aici!
Cu privirea in pamant, animalul fioros la chip, m-a atins usor pe umar si mi-a aratat drumul pe care sa pornesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu