luni, mai 17

florile din viata mea...


ca niciodata, gerbera primita in dar de ziua mea inca rezista.
mergand pe principiul: "sadeste un pom, construieste o casa si fa un copil", am zis ca, e timpul sa incep cu inceputul.
ha ha ha. asa ca, de ziua mea, imi doream cu ardoare un copac. toate bune si frumoase. ingerii au dus lista cu dorinte acolo Sus, a fost analizata, si in dimineata zilei mele de nastere... primesc un arbust Weigela Rosea (poza din postare). fericita nevoie mare... citesc instructiunile si... sa plantez, deci. ok. dar la cat sunt de slabanoaga si la cat am sapat eu la viata mea de oraseanca - de aceea bunicul nici nu mi-a lasat mie mostenire la tara, le-a dat verilor mei harnici si nefitosi ca mine, care s-a scuturat de 10 ori de balegar, cu lacrimi cat nuca de cocos, de parca se darama lumea - nu am reusit sa sap groapa. radeti! va dau voie si astept oferte de lectii de gradinarit cu inima deschisa si rasplata in pupaturi si imbratisari si multe zambete. intr-un final, mamei i s-a facut mila de mine - fiica ei sensibiloasa -, si m-a ajutat.
a fost plantat arbustul drag.
acum, il ud si astept sa creasca. odata cu mine (am sa-i povestesc toate nebuniile mele de peste zi, sa-mi aminteasca la batranete, cand imi voi scrie memoriile si voi lasa cu gura de moarte sa se puna pe casa placuta cu inscriptia: "aici a trait si a scris, intre anii ... - ... , romanciera Claudia...." visez muuuult; iertati-ma).
casa... nu-mi permit sa construiesc... dar am ceva mostenit (baieti nu va ingramaditi- ha ha ha).
acum, pot trece la facut copil? ha ha ha.
toate la timpul lor. intr-o perioada atat de nebuna, ma rog pentru echilibru si liniste sufleteasca si timp. incerc sa zambesc. culmea, imi reuseste.
stiu ca, mai devreme sau mai tarziu, visele devin realitate.


P.S.: ca amuzament; de 8 martie am primit de la un elev, o orhidee superba. de fiecare data camd ma supar pe colegii lui sau le fac observatie, el ma intreaba: "Doamna, ce face floarea?" ma opresc, si rad. este atat de haios... ( e tot ce mi-a ramas din pasiunea de a preda... sa ii invat putin si bine; sa le fiu mama cateva ore la scoala; unii chiar simt asta si eu simt la randu-mi; si sper sa le mai fiu un an aproape, sa ii fac oameni).

Niciun comentariu: