“iesi copile cu parul balai si razi la soare doar-doar s-o indrepta vremea”...
incet incet, de cateva ori pe an, dar mai ales azi – 1 iunie – ma intorc la copilarie. Recitesc „Dumbrava minunata”, cu Lizuca si Patrocle sau o poveste nemuritoare; fac baloane din sapun, inalt un zmeu, desenez pe asfaltul curtii – erodat de vreme, dar mai ales de timpuri -, sar coarda, iar de am companie, poate si elasticul. coditele mi se misca in toate directiile, obrajii prind culoare si sufletul e fericit.
am fost intrebata, nu de mult timp, care era jucaria mea preferata. nu e necesar sa ma gandesc mult, caci stiu. aveam o maimutica frumoasa, cu zambet larg si pantoloni scurti verzi. nu plecam niciunde fara ea.
seara se lasa ca o cortina peste strada mea, dar mai ales peste amintirile copilariei...
„hei trezeste-te! avem treaba azi. hipopotamii ne asteapta si leii dorm. acum e vremea sa actionam.
- neata Russo! As mai dormi putin.
- nu mai e timp, crede-ma, nu mai e timp!
Russo, maimutica, ma ia de mana si pornim spre jungla. Hipopotamii sunt fericiti si canta. Intr-adevar leii dorm. natura e atat de colorata, de vie, de primitoare.
-ce cautam noi aici?
-cum ce? banane! ba-na-ne! ai inteles? si Russo imi arunca un sac pe care e musai sa-l umplu cu banane.”
ceasul suna si realizez ca am cazut prada visului... aceasta melodie e de vina:
http://www.youtube.com/watch?v=8E8xMcXmI9E&feature=related
sa fim pentru inca o zi copii....
sa cautam in sufletele noastre cele mai frumoase clipe ale copilariei!
sa jucam de-a v-ati ascunselea cu grijile vietii... si sa le ascundem bine pentru o zi.
sa mergem cu bicicleta, cu rolele, sa ne dam in leagan sau pe tobogan.
Sa dam jucariile preferate jos din cuibul copilariei, si sa fim, din nou, copii, macar pentru o zi!
Incercam? Stiam eu ca se poate.... zambet si bucurii, copii MICI si MARI!
incet incet, de cateva ori pe an, dar mai ales azi – 1 iunie – ma intorc la copilarie. Recitesc „Dumbrava minunata”, cu Lizuca si Patrocle sau o poveste nemuritoare; fac baloane din sapun, inalt un zmeu, desenez pe asfaltul curtii – erodat de vreme, dar mai ales de timpuri -, sar coarda, iar de am companie, poate si elasticul. coditele mi se misca in toate directiile, obrajii prind culoare si sufletul e fericit.
am fost intrebata, nu de mult timp, care era jucaria mea preferata. nu e necesar sa ma gandesc mult, caci stiu. aveam o maimutica frumoasa, cu zambet larg si pantoloni scurti verzi. nu plecam niciunde fara ea.
seara se lasa ca o cortina peste strada mea, dar mai ales peste amintirile copilariei...
„hei trezeste-te! avem treaba azi. hipopotamii ne asteapta si leii dorm. acum e vremea sa actionam.
- neata Russo! As mai dormi putin.
- nu mai e timp, crede-ma, nu mai e timp!
Russo, maimutica, ma ia de mana si pornim spre jungla. Hipopotamii sunt fericiti si canta. Intr-adevar leii dorm. natura e atat de colorata, de vie, de primitoare.
-ce cautam noi aici?
-cum ce? banane! ba-na-ne! ai inteles? si Russo imi arunca un sac pe care e musai sa-l umplu cu banane.”
ceasul suna si realizez ca am cazut prada visului... aceasta melodie e de vina:
http://www.youtube.com/watch?v=8E8xMcXmI9E&feature=related
sa fim pentru inca o zi copii....
sa cautam in sufletele noastre cele mai frumoase clipe ale copilariei!
sa jucam de-a v-ati ascunselea cu grijile vietii... si sa le ascundem bine pentru o zi.
sa mergem cu bicicleta, cu rolele, sa ne dam in leagan sau pe tobogan.
Sa dam jucariile preferate jos din cuibul copilariei, si sa fim, din nou, copii, macar pentru o zi!
Incercam? Stiam eu ca se poate.... zambet si bucurii, copii MICI si MARI!
2 comentarii:
hai sa incercam... te rog eu... sa incercam... macar azi sa fim copii. da... chiar ne-am sincronizat astazi:) he he - la multi ani!
Hai sa fim! Ce ne jucam? NU te supara frate? Sus- Jos (erau jocuri cu zaruri) sau Piticot! Asa mult imi doresc un partener de joaca.... dar sa fie serios nu asa , sa ma lase sa castig doar pentru ca sunt fata! :))
La multi ani, copil frumos si bland!
Trimiteți un comentariu