luni, februarie 15

Lacrimi


Seara de luni,liniste, pace,nimic nefiresc. Un telefon imi produce o stare de rau. Amintiri grele ce ma lovesc sa iasa din ascunzis. Amintiri ce imi starnesc lacrimi. Le iau si le innod si fac un fular. Atat de mult am plans? Nu am mai plans de ceva vreme se pare. Poate lacrimile imi vor spala sufletul de amagiri si dor nebun, de neliniste si neincredere, de teama si oboseala. In ultima perioada am daruit mult, nu am primit nimic... sau poate nu la acelasi nivel energetic, si ma simt goala, epuizata, ca o carpa stoarsa bine de tot.
Picaturile de ploaie, fulgii de nea imi fac in ciuda. Stiu ca nu ii plac si ma chinuiesc enorm. Vreau primavara, vreau sa renasc ca un ghiocel. Am nevoie de soare si lumina, de mangaieri si divin, de rugi ascultate, de greseli iertate, de regasirea puterii interioare, de mine.
Mi-e dor de copilarie... de lacrimile scurse pentru "El Zorab" sau "Singur pe lume".

2 comentarii:

man in the rain spunea...

Ai starea potrivita pentru a citi o carte minunata pe care nu cred ca ai s-o gasesti prea usor.Te rog, incearca.Un port la rasarit, de Radu Tudoran.Sunt sigur ca ai s-o traiesti cu toate simturile.Si probabil ca ai sa-ti pierzi si fularul.Asa te vad: http://www.youtube.com/watch?v=INd4YYFUYgA

DOAR NOI spunea...

Promit ca merg la biblioteci, la anticariate, o caut si o lecturez. Multumesc mult pentru recomandari, iar muzica "daruita" imi face atat de bine. Am ascultat dimineata, inainte de a pleca la ore si m-a revigorat.
Toate cele bune sa se adune!