duminică, ianuarie 31

Instiintare

Cu durere in suflet si lacrimi in ochi - acum cand vad ca, tot mai multi oameni imi citesc povestile si blogurile - va instiintez ca: NU MAI AM MULT DE TRAIT. Nu stiu cat: o zi, o saptamana, un an... hai, poate doi.
De v-am suparat, imi cer iertare. Am facut poate lucruri nesabuite in ultima vreme... mi-am incalcat principii... dar nu regret. Am cunoscut oameni speciali... si am incercat sa nu ma indragostesc (dar am tinut la ei enorm de mult); am vrut sa ma compar cu femei ce au fost inaintea mea in viata aceluiasi barbat... si am inteles ca, fiecare e "altceva"; am incercat, uneori cu disperare, sa fac multe: sa scriu, sa citesc, sa ascult muzica, sa invat cat mai mult, sa ma intalnesc cu toti prietenii mei, sa imi educ elevii, sa ofer zambete si imbratisari, bucurie si speranta, incredere si voie buna, sa dorm cat mai putin, sa calatoresc, sa vad marea iarna... si mai o lista lunga cu vise.
Incerc sa finalizez doctoratul, pentru ca numele meu sa ramana in stiinta. Ha ha ha. Am ceva articole publicate pe ici pe colo.... deci, ma pot declara multumita.
Va cer - cu ardoare - sa ma pastrati in memorie cu partile mele frumoase, artistice, cu spiritul meu de gluma, cu zambetul meu- vesel sau trist, dar ZAMBET.
Bucurati-va de viata! La maxim....

19 comentarii:

Unknown spunea...

ce inseamna asta? sper sa fie o gluma:(((

do re mi spunea...

Ce patisi de ti s-au inecat corabiile taman cand erai aproape de mal ?pai ieri vroiai sa-ti gasesti iubirea in alt oras si azi zici ca nu mai ai de trait ? bulversezi undele ,nu mai stiu ce vrei ,ce e cu tine ? ca doar nu ai cancer /si unii au trecut chiar si de cancer ,restul orice se poate trece ,Clau .

Unknown spunea...

Interesanta abordare ai ales pentru aspune de fapt ca vrei sa renunti la tot ceea ce reprezinti tu in momentul de fata si sa o iei de la capat pe un nou drum!
Poate ar trebui insa sa fii mult mai exacta si putin mai hotarata:
" o zi, o saptamana, un an... hai, poate doi." e prea relativ... alegeti un termen fix si nu e abate prea mult de la el.
Am incredere in tine ca poti reusi.
Viata iti poate surade si maine, trebuie doar sa crezi in sansa ta!

Eu te sustin! Mult succes!

hera mariana spunea...

Nu stiu ce sa cred, e un roman la care lucrezi, o farsa, o gluma?
M-as bucura sa stiu ca e o pacaleala:)
Glumeste in viata, dar nu glumi cu viata!:)
Numai bine iti doresc.:)

pumn de amintiri spunea...

nu inteleg:(
RENUNTI LA BLOG?
:(

DOAR NOI spunea...

Da, asa este... viata imi poate surade... o iau eu prea in serios.
Poate am fost macabra, recunosc. Multi ma pot considera nebuna, dar pot muri de rusine.. de dragoste ranita...
Poate a fost si un pic de egoism si am testat prietenia oamenilor din viata mea...
Multam de sustinere. Cred ca am nevoie...
Multumesc si de incredere...

DOAR NOI spunea...

Da.. a fost o gluma proasta... o incercare literara esuata... un test sa vad cati oameni si cine ma apreciaza...
Cred ca pentru o perioada voi renunta la blog... se pare ca am obosit... am inceput sa scriu aberatii ce ma vor incarcera curand.

broscutza spunea...

off offf, esti din ce in ce mai trista!! As vrea sa te vad mai zambitoare, si mai increzatoare, esti asa de talentata in atatea!! Hai ca stiu ca poti, zambeste, o sa fie totul bine!! Incearca sa iti canalizezi energia sper ceva pozitiv, sau ia o mica pauza, de la ce te chinuie atat, si umpleti timpul cu lucruri frumoase!! Si nu mai scrie lucruri atat de negative, energia pozitiva se si atrage, asa ca cheam-o la tine!! Pupici..si abia astept sa ne vedem!!

darry.anna spunea...

Cred ca am citit postarea asta de vreo5-6 ori. Ma gandeam ca poate n-am inteles bine poate am sarit un cuvant.Gluma-Gluma. important este ca esti bine. Faci ceea ce simti TU in inima ta ceea ce-ti doresti Tu. pentru tine TU esti cea mai importanta persoana.
Doar ganduri bune.

DOAR NOI spunea...

Eeeee... nu sunt trista... poate putin suparata pe mine, dar atat.
Zambesc si fac lucruri frumoase, draga mea broscutza!

pumn de amintiri spunea...

...eu am avut universul langa mn...si saptamana asta a disparut...
qm pot trai fara univers?
asta ma intrebam mereu...
uite ca traiesc...
respir cat sa nu mor...si de fiecare data cand respir ma doare...pt ca respir singura...dar inca mai traiesc...se pare ca imi este suficienta gura de aer pe care o iau....cat sa nu mor:(

DOAR NOI spunea...

Da.. nu este vorba de deceptie in dragoste. Am avut si de-astea.. am facut perfuzii cu voie buna si zambet.
Curaj... se traieste!
Am eu o perioada in care sunt suparata pe mine...poate prea rau... si am exagerat...
Nu sunt nebuna - am luat stilul bacovian ca model - dar... am exagerat mult.
Ma apuc sa scriu necroloage... sau necrologuri... Ha ha ha.

simonacratel spunea...

:) si eu am zile in care simt nu mai am mult de trait.... hahaha

DOAR NOI spunea...

Multumesc Simona! Spre deosebie de mine, tu ai pentru CINE trai!
Imbratisari si bucurii la fiecare pas!

simonacratel spunea...

Hmmm... Înţeleg ca te simti singura, dar fa pur si simplu ceva, nu sta si te lasa in voia sentimentului asta. In problema asta trebuie actionat rapid. Nu stiu citi ani ai, din poze pari de maxim 27, asa ca nu e inca timpul pierdut.

Anonim spunea...

SA-TI FIE RUSINE!!!!!
RUSINE!

G.L.

DOAR NOI spunea...

Da, G. L. Imi este rusine. Iertare iti cer... imi pare rau... de tot si de toate!

Dragos Bourceanu spunea...

Ce sa zic, interesanta abordare. Eckhart Tolle spune, pe buna dreptate, ca scopul vietii este sa mori inainte de a muri, pentru a intelege ca de fapt moartea nu exista. Tot ceea ce se naste trebuie sa moara. Bineinteles ca moare doar forma, totul este intr-o continua transformare, dar spiritul (adevaratul nostru Sine) este nemuritor. Viata este eterna, iar cand ceva moare, altceva se naste. Eu sper sa moara cat mai repede trecutul care-ti intuneca interiorul, pentru a se elibera pacea, lumina si iubirea.

DOAR NOI spunea...

Da, Dragos... asa trebuie: sa moara trecutul. Consider ca am reusit sa il pun acolo, intr-un sertar, departe de prezent. Sper sa stea cuminte si sa ma lase sa imi taiesc viata FRUMOS, DIN PLIN, CURAT. Ganduri bune!