marți, septembrie 15

Zâmbesc

Îmi place să zâmbesc. Uneori obosesc şi zâmbetul e mai chinuit. Dar nu mă las. Tot zâmbesc.
Ieri am zâmbit, căci am ajuns la o întâlnire cu mămici, deşi nu am ce căuta acolo. Nu sunt mămică - dar îmi doreeeesc enooorm de muuult să fiu - nici măcar de împrumut. Ceea ce ştiu să fac este să mă maimuţăresc, să mă scălămbăieli în fel şi chip. Asta ştiu, asta am executat. Puştii de doar câteva luni, au râs cu poftă. Eu, am zâmbit că le-am produs bucurie.
Azi, am zâmbit căci vânzătorul de la carnangerie mi-a urat o zi frumoasă ca sufletul meu. Ahhh, de-ar fi aşa, sigur aş avea o zi frumoasă. Acum, zâmbesc de cât sunt de modestă.
Sper să zâmbitţi zi de zi.
Verbul "a zâmbi" se conjugă întotdeuna la timpul PREZENT.
Zâmbete şi bucurii este sloganul meu!
Zâmbiţi mereu, pretutindeni şi indiferent de starea sufletească!
Cu drag,
Doareu

3 comentarii:

Anonim spunea...

Ei,ce bine-ar fi sa putem fi asa...veseli si senini mereu...Ar fi perfect!Dar cum asta nu se poate...trebuie sa invatam sa supravietuim cu bune si rele!
Inainte de culcare,deconecteaza-te putin sau macar incearca sa faci asta...Miere cu lapte cald sau un ceai de tei - s-ar putea sa te ajute.Incearca!

Somn usor si vise placute!
L'automne

Anonim spunea...

Multumim de sfat,Lizi! Numai ca trebuie sa si reusim sa facem asta...si e greu,e tot mai greu,din pacate!

Cu drag!
L'automne

Anonim spunea...

Uffff,al doilea raspuns era pt postarea "Muzica clasica"...
Cred ca a intrat aici din greseala!

Tot eu!
L'automne