"Zilele regasirii mele" de Elena Ferrante... ajunsa la final.
Am inteles inca o data - poate voi si invata intr-o zi - ca barbatii cu suflet mare, amabili, atenti, sprijin la nevoie, nu sunt cei frumosi, cu bicepsi si abdomen plat. Am inteles ca oamenii care te iubesc si te apreciaza sunt intotdeuna la un pas de noi, insa noi nu sesizam.
Eu una sunt oarba. Nu vad cine ma apreciaza. Stau in banca mea, atenta si cuminte, asteptand sa fiu aleasa. E cel mai bine. In asteptarea asta, poate mi se limpezeste privirea si voi zari omul destinat sa-mi fie alaturi la bine si la rau.
De ce tatii fug intotdeuna de responsabilitati? De ce vor sa fie doar ei iubiti si rasfatati? De ce tatii cauta adesea femei mai tinere? Atatea de ce-uri.... Ma opresc. Oricum pot gasi o mie si unu de raspunsuri sau poate niciunul.
Femeile au intuitie... asta am mai inteles din cartea lecturata.
2 comentarii:
Off,viata asta e plina de-ntrebari la orice pas,nu de certitudini,din pacate! Poate si pentru ca suntem oameni mai rezervati,care nu se-arunca din prima.Masuram de mai multe ori inainte de-a taia si nu ne repezim sa luam decizii in pripa! Sunt si oameni care n-au retineri,mizeaza totul pe-o singura carte! Oare e bine? Poate le reuseste o data,de doua,dar tot cred ca nu e cea mai buna alegere...Fiecare e asa cum e construit,unii mai atenti in raport cu ceilalti,altii mai vulcanici,mai directi,mai duri,poate...Viata e un taram al intrebarilor,numai Dumnezeu are raspuns pentru toate!
Imbratisari cu mare drag!
L'automne
Da... asa este! Viata ne surprinde mereu, placut sau mai putin placut. Incerc sa nu-mi mai adresez atatea intrebari.
Trimiteți un comentariu