Departe

Vreau sa ajung departe. Vreau sa ajung la el.

-Dar ai piciorul luxat?!

-Tocmai de aceea vreau sa-l vad. Atat. Nu vreau mai mult.

Ii spun in fiecare clipa, in gand cat mi-e de dor de el, de ochii lui.

Vocea lui calda, cu aroma de ciocolata fierbinte, este incuiata in sertarul din dreapta al sufletului meu.

Descui si ascult, ca o caseta muzicala, de cate ori vreau.

Imi sterg lacrimile de dor... si pornesc, schiopatand, spre departe.

Strabat munti si vai, traversez campii si rauri.

Ploaia mi-o fac prietena... vantul imi usuca parul.

Copacii imi ofera roadele lor. -Esti atat de slaba... nu stim cat vei rezista. Intoarce-te!

-Nu. Dragostea cere sacrificii.

-Il vei gasi si vei lesina, spune un smochin timid.

Zambind, culeg o smochina, si-i raspund: Asta imi va da energie.

Pornesc mai departe, cu durere ce-mi seaca sufletul. Ma pansez cu frunza de brusture. Un paianjen imi face o fasa. Albinele imi aduc miere. Prind puteri.

-Stii unde trebuie sa ajungi? Pe cine cauti?!ma intreaba vantul.

-Nu stiu unde este. Dar il caut pe el. L-am vazut de doua - trei ori in viata mea, imi apare adesea in vis, raspund.

-Drum bun si mult curaj. Aici, eu imi schimb directia, asa ca te parasesc.

-Am sa-ti dau de stire despre finalul departarii mele.

Norul pufos, vesel si aromat cu rom, se apropie:

-Te insotesc de aici, zise zambind si sigur pe el.

-Multumesc.

-De ce il cauti pe el?

-Mi-e dor de el, tare dor. Vreau doar sa-l vad, sa-l fotografiez pe retina, pentru totdeuana. Sa-l port in sufletul meu, mereu si pretutindeni. Sa-l am ca tipar.

-Trebuie sa-ti acopar umerii. Ne apropiem de Polul Nord.

-Uite un pinguin. Ce dragut este. Tocmai ce am vazut Happy Feet.

Ii fac semn cu mana. Imi trimite un pupic.

Mai fac trei pasi si vad o familie de ursi polari.

-Cat sunt de albi! exclam.

Ma aud si-mi fac cu ochiul. Puii patineaza, asa putin, in cinstea mea.

Ursoaica, vazandu-mi piciorul ranit, imi da o pereche de cizme de blana. [Sunt pitipoanca].

Pe un ghetar, zaresc o colonie de foci. Ma aplauda si imi ureaza bine am venit.

Langa un foc, un explorator.

-Te asteptam, imi spune.

-Stiai ca vin?intreb mirata.

-El mi-a zis ca vii. Te-a simtit, aproape de cand ai plecat.

-Ciudat. Voiam doar sa-l vad, fara ca el sa stie.

-Stie. Si vrea sa fiti impreuna pana cand moartea va va desparti. Acestea fiind spuse, ma batu usor pe umar, imi inmana diploma de invingator si adauga:

-Va meritati unul pe altul. Sa fiti fericiti!

Ii multumesc norului ca m-a incalzit, intru in iglu si-mi spun:

-Nu pot sa cred ca am ajuns asa departe. Eu voiam doar sa-l vad. Nu pot sa cred ca si lui ii e dor.

Este un semn de la Dumnezeu. Oare? Atat de departe incat nu-mi vine sa cred ca imi mai sunt ascultate rugaciunile.