1 Iunie

Pana ieri, la orele 24, imi doream cu ardoare sa devin doamna cu acte in regula. Credeam ca m-am maturizat si ar fi timpul sa devin sotie si mama in viitorul apropiat.
Dimineata, la prima ora, am fost trezita de un nor pufos si vesel, care mi-a zis:
-Buna dimineata si la multi ani!
-Cu ce ocazie? intreb, nedumerita.
-Astazi este 1 iunie. E ziua ta. Te voi purta in timp, in vremea copilariei tale.
-De abia astept.
Norul este condus de un vaslas chipes.
-Vom vizita personaje de desen animat. Guffy, Donald, Mickey Mouse.
-As vrea sa-l intalnesc pe Praslea cel Voinic. Se poate?
-Incercam. Daca nu dam de el, te multumesti cu Bestia?
-Da, dar sa fie transformata, adaug zambind.
Ajung in prima mea zi de scoala. Ma vad tremurand, cautand soare, caci aveam uniforma scurta si sosete. Codite cu pampoane. Eleva model - cum mi-a zis invatatoarea. Am vazut ziua cand aveam genunchii juliti, fiind trantita de un coleg, care - am aflat ca ma iubea - a vrut sa-mi atraga atentia. De mica eram pretentioasa si inabordabila se pare. Am gasit prima declaratie de dragoste din clasa a VII-a, manifestata prin executarea desenelor pentru ora de desen. Atunci nu m-a impresionat. Acum, imi dau lacrimile... de emotie si bucurie. Si ma plang ca nu am fost iubita! Asss... nu am stiut sa vad si nici sa apreciez. Am crezut ca totul mi se cuvine.
Ce vacante frumoase am petrecut. Copiii veniti la bunicii ce locuiau pe strada mea. Prietenii intense, jocuri minunate: leapsa pe cocotate, flori fete si baieti, cat e ceasul?, voley, badminton la fileu (ne certau mereu soferii de camioane ca nu puteau trece). Acum s-au ajuns. Au bani, masini, calatoresc in strainatate... au uitat unde au copilarit.
Cartile lecturate cu sufletul la gura, cu plansete si sperante ca se va termina cu bine.
-Gata... incepem calatoria spre lumea desenelor animate, spuse norisorul nazdravan.
-Bine.
Primul vizitat a fost Guffy.
-Bine ati venit. As vrea ca de la mine sa inveti sa razi in hohote intodeuna, m-a sfatuit dand din urechile lungi.
-Am sa tin minte asta. Multumesc.
-Ne indreptam spre Mickey Mouse. Tine-te bine, zise norul nastrusnic.
-Salutare, salutare. As vrea sa inveti sa iubesti asemenea mie, draguto.
-Am sa ma straduiesc, promit.
-Vom stationa la Donald, suiera norul.
-Vreau sa treci prin viata cu optimismul meu, imi spuse cu multa sinceritate.
-Asa sa fie, duck, am raspuns emotionata.
-Draga mea copila, acum vei ajunge la slujba, si te vei comporta ca fata mosului: cuminte, harnica si modesta, spuse norul, lasandu-ma -cam brusca aterizarea- in pat.
Ma trezesc, privesc ceasul... si vad ca am calatorit 10 minute. Gata... la munca!
Acest drum mi-a dat energia si speranta ca am , inca, un suflet de copil.
Voi cum v-ati distrat azi?