Blogul "Fotografii din Bucuresti"

A fost o vreme, in care m-am indragostit de fotografie. Este o arta. Internetul mi-a dat posibilitatea sa descopar oameni talentati in acest domeniu.
Zilele trecute, plimbandu-ma pe bloguri, am descoperit blogul fotografiilor din Bucuresti. Sunteti curiosi? Priviti AICI[fotografiidinbucuresti].

Multumesc!

Semanam???

O prietena, Georgiana, fascinata de limba franceza, imi spune ca seman cu aceasta actrita frantuzoaica. :) Filmul se numeste "Mademoiselle Chambon". 2009

un 14 mai din anul 2011

trezita de razele blande ale soarelui, ies in curte si ma inviorez imi beau cafeaua, verific mailul. am primit un mail de incurajare. multumesc! e bine sa stii ca ai alaturi oameni pe care te poti baza sau pe umarul carora sa te plangi.

uneori sunt absurda. vad pe messenger persoane de care mi-e dor sau mi-as dori sa comunic cu ele. am impresia ca atunci cand ma vad online, ele dispar intentionat. poate e adevarat, poate e in mintea mea. poate unde imi doresc eu foarte mult sa discut.

ajung in vizita. silueta imi permite sa port o rochita din blug (pe care o am de ani). e o rochita sexy, adica scurta. prietena mea, care lucreaza la CORINT, si pe care o admir - azi chiar ii spuneam ca eu asociez salata orientala cu ea, caci ea mi-a pomenit intr-o dupa amiaza cand ne intorceam amandoua infometate de la scoala unde predam, ca face salata orientala - a scos o carte superba, "Statele Lumii" la care a lucrat ca redactor enorm de mult. Este atat de bine structurata, colorata,hartile bine alese si clare. M-a fascinat. Coperta este foarte frumoasa., colorata, vie. Te atrage ca un magnet! De-abia astept targul de carte BookFest din mai. Felicitari Geani! Sunt mandra de tine, si multumesc ca imi porti de grija. Promit ca nu fac o criza biliara ca mi s-au luat orele de la scoala. :))

De-abia astept sa am o lansare de carte. Cat va mai trebui sa astept, sa traiesc cu speranta? Nu stiu... Legat de povesti, am primit ajutorul si sustinerea unor persoane care nu ma cunosc decat din ce am scris. Atat. Nu-mi vine sa cred ca mai exista astfel de oameni. Nu-mi vine sa cred ca transmit incredere.

Chiar ar fi timpul sa fug la scris... Am hotarat sa scriu pe hartie. Seara magica! Nu uitati, e Noaptea Muzeelor. Nu ratati! Magia, bucuriile, zambetele si implinirile sa va cucereasca sufletele!

tristete....

mi-e dor sa dansez. pornesc radioul. calc camasa si fusta ce ma vor mangaia azi, apoi dansez. asa cum simt, dupa ritm.
primesc un mail care imi aduce un zambet.
plec spre scoala. port tocuri. zgomotul parca ma deranjeaza.
doamnele directoare nu stiu cum sa imi spuna ca, orele mele au fost luate la restrangere de activitate. le pare rau. si mie. sunt stingherite. un coleg de matematica regreta ca mi s-a intamplat asta.
- C., poti sa fii desteptul desteptului, sa fii poleit cu aur, daca nu ai dramul acela de bafta, degeaba.
- da, ai si tu dreptate.
- poate-mi va fi mai bine. poate ajung acolo unde imi dorec.
- asa sa fie. meriti.
povestesc unui prieten ca sunt trista.
- nu ai obosit sa fii trista?
- ba da, cred ca am obosit. adevarul e ca s-au strans multe, de prin toate cotloanele.

nu e totul atat de negru, doar ca mi-e sila sa mai invat sa dau examen, sa ma stresez pentru un salariu mizerabil - chiar scria presa azi ca profesorii sunt cei mai saraci angajati din Romania. imi amintesc de un domn care cersea pe unul din bulevardurile capitalei, cu diplomele atarnandu-i de gat. am inteles in ce tara traiesc. cine o conduce. si mai ales cum.
si inca mai am puterea sa cred, ca in curand voi face ceea ce imi place cel mai mult, dar si castigand ceva.

ma gandesc la o mini afacere personala. daca m-as casatori cu un barbat bogat, mi-as dori sa imi deschid o scoala sau o gradinita. insa, nu am sansa aceasta. (ha ha ha - glumesc!). vreau sa fac ceva in domeniul educatiei. VREAUUUUU! sa ma ajute cineva.

am inceput o dieta cu morcovi. de ce? ca sa vad mai bine realitatea.

oare ce va fi? oare cum e mai bine? nu mai stiu...

uneori viata mi se pare atat de nedreapta. am mai spus-o, si nu vreau sa insist, caci oricum nu se rezolva nimic. nu inteleg cum pe unii D-zeu ii ajuta si fara post, rugaciune, cu rautati grele la activ... iar pe altii ii lasa de izbeliste, cu toate ca isi indeplinesc canoanele.

o colega tare frumoasa, divorteaza. stie ca imi doresc foarte mult o familie, si imi spune: "Claudia, nu face prostia pe care am facut-o eu. am accept de gura parintilor sa ma casatoresc, ca sa ma chinuiesc acum cu justificari, a cui vina este mai mare si de ce. daca nu simti ca acel om este ceea ce te face sa evoluezi, stai in banca ta."

o alta colega, imi spune ca i s-a luat postul la pretransfer. s-ar parea ca si pe al meu. mama, imi spune ca as putea sa stau acasa, un an, ca oricum castig mai mult din somaj decat daca ma duc la scoala, plus stresul. nu stiu ce va fi. ma doare. uneori le mai dau dreptate si elevilor: sa nu mai invete atat. pe mine la ce m-a ajutat? singurul aspect pozitiv este acela ca, am avut sansa de a discuta cu oameni intelectuali in adevaratul sens al cuvantului.

mi se cer de catre colege teme la diregentie sa isi semneze condica.
- hai, ajuta-ne, ca tu esti cu povestile.
- Da, va scriu o poveste, dar temele la dirigentie ma chinuiesc si pe mine.
rasete. vii, obosite, triste.... dar rasete.

ploua in Bucuresti din soare arzator la un moment dat. elevii imi spun:
- Doamna, a devenit chiar plictisitor.
-Subscriu, asa este.
o eleva arunca nervoasa cartea si caietul, spunand ca ea nu mai vine la ora de biologie, ca a invat pana la 2 dimineata si eu nu o ascult.
- Sa vezi cum va fi cand nu te voi mai primi eu la orele mele daca mai ai astfel de manifestari.
Copii nervosi, agitati, obraznici - dau efectiv peste tine daca nu te feresti -, alearga bezmetici, cu sau fara directie. E o generatie tare ciudata. Uneori, i-as inregistra, si as trimite filmuletele unor specialisti.... parca nu sunt de scoala normala totusi.
O eleva de-a 8-a dormea la ora. I-am zis sa se duca acasa, ca-i motivez eu absentele pe ziua de azi, dar mi se pare penibil sa stai sa dormi, ca in gara. Mi-e sila de scoala uneori. Ma trezesc ca ma intreb ce caut eu acolo, in mijlocul lor. Ei sunt pierduti de mult...


mi-e teama. imi doresc sa fac lucruri frumoase, dar cand vad nedreptatea cum creste precum vata de zahar care se infoaie pe bat, m-as ascunde precum cartita in pamant... pana cand? pana cand voi fi fericita. si implinita.

iar am nevoie de oameni in viata mea. si nu e bine. e cazul sa stau cu mine. sa ascult muzica. sa dansez si sa cant. sa invat ceva in fiecare zi. un vers, un cuvant, o propozitie intr-o limba straina. orice.

am expediat trei carticele cu povesti. doamna de la ghiseu foarte dragut. o stiu de o viata. primesc si un zambet. wooow. multumesc! primesc caci imiface bine. daruiesc zambete. imi multumeste si dansa. Ce bine ca mai exista si astfel de oameni.

o seara cu povesti imi doresc! scrise sau lecturate. vedem.

va doresc ca zambetele sa va mangaie chipul, bucuriile sa se ascunda in buzunarele dvs. , iar magia sa dea roade.

Daca

Rudyard Kipling, scriitor distins cu Premiul Nobel pentru Literatura (1907), autorul 'Cartii junglei'.

Daca esti calm, cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine, chiar cand Omenirea
Nu crede, dar ii crezi si ei cumva;
De stii s-astepti, dar fara tevatura;
De nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept;

Daca visezi, dar nu-ti faci visul astru;
De poti sa speri, dar nu-ti faci jindul tel;
De-ntampini si Triumful si Dezastrul
Mereu senin si in acelasi fel;
Daca suporti sa-ti vezi vorba sucita
De sarlatan, ce-ti spurca al tau rost;
De poti ca munca vietii, naruita,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Daca-ndraznesti agonisita-ti toata
S-o pui, far'a clipi, pe-un singur zar
Si, dac-o pierzi, sa-ncepi ca prima data
Far-sa te plangi cu un oftat macar;
De stii, cu nerv, cu inima, cu vana,
Drept sa ramai, cand ele june nu-s,
Si stai tot darz, cand nu mai e stapana
Decat Vointa ce le tine sus;

Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata
Ca si-n Multime, nu strain de ea;
Amic sau nu, de nu pot sa te-abata;
De toti de-ti pasa, dar de nimeni prea;
Daca ti-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Sa treci si s-o intreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
si, mai mult, fiul meu: atunci esti Om!

(trad. Dan Dutescu; exista mai multe traduceri in romana; aici gasiti si versiunea originala)

una, alta adunate şi sortate

după amiaza de ieri a fost mai mult decat divină. toate lucrurile au decurs şnur. am primit zâmbete, sfaturi, am luat decizii. am povestit şi am primit cadou pentru ziua mea. o iconiţă cu Sf. Muceniţă Irina, sărbătorită pe 5 mai. Când am văzut am fost impresionată. M-am simţit vegheată şi ocrotită.

întorcându-ne în compania tunetelor, fulgerelor şi picăturilor cât bobul de mazăre, am povestit întâmplări haioase.

am avut o seară în care mi s-a aprins dorinţa nebună de a discuta cu oameni. unii au răspuns mizerabil. alţii nu au apărut deloc. altora li s.a făcut somn. am scris fără spor la teză, apoi m-am retras în lumea cărţilor.

am primit un peşte. mă uit la el, şi mi-e milă că stă captiv.

de dimineaţa, la prima oră, primesc mesaj. citesc adormita. nu inteleg. mai citesc o data si aflu ca un bun prieten a devenit tata. ma bucur. imi dau lacrimile. e ceea ce mi-as dori si eu. strang din dinti, imi innec lacrimile. stiu ca va fi un tata bun. mi-a fost alaturi in momente grele, m-a susţinut când am început să scriu poveşti. mi-a făcut rubrică specială pe site-ul lui pentru a scrie ce doresc.

plec la şcoală să înlocuiesc o colegă.

- Doamna, sunteţi profă de bio?
- Da.
- Şase vine diriga.
- Doamna, de ce aţi venit la şcoală? Nu e ziua dvs. liberă?
- Ba da, am venit în vizită. Mă plictiseam acasă. Să fiţi cuminţi.
- Doamna am lua un 10 la geografie.
- Bravo. Felicitări.

Am parcat aiurea. Am emoţii. În final, plec.

Maşina de spălat porneşte şi gândurile hai hui. Convorbire cu un om cu suflet mare, care mă înţelege, mă încurajează, îmi stârneşte lacrimi. Mi-e teamă de mine... Îmi doresc prea mult? Mă liniştesc şi mă canalizez pe ceea ce pot realiza singură.