Din toamnă, voi lucra aici

Este unul din visele mele.... :)

Videoclip în dar

Mulţumesc Bianca!

Toate visele să se împlinească... uneori ştiu că pot, alteori simt că mă lupt cu morile de vânt... Don Quijote şi Dulcineea şi Sancho Panza scrie pe mine. :))

Am mai invatat

Aseara, am fost la conferinta despre femeile de cariera. Facultatea de Litere, sala de lectura. Nu fusese niciodata, astfle incat m-a fascinat. Studenti si studente dragute, dezinhibati - mai mult sau mai putin - atmosfera foarte placuta.
Doamnele invitate m-au frapat prin lejeritatea discursului, modului placut de a povesti liber.

Ada Roseti ne-a dat un citat din"Alice in Tara Minunilor" in care Alice vorbeste cu o pisica despre drumul pe care trebuie sa-l urmeze. Pisica o intreaba unde vrea sa ajunga. Alice nehotarata spune ca oriunde, iar pisica ii raspunde intelept: "atunci continua sa mergi".
Silitoare cum sunt, mi-am luat notite. Ada a punctat: "oamenii pe care ii intalnesti sunt foarte importanti. atat cei puternici, cat si cei mai slabi decat tine. pot veni oricand cu o idee, un sfat." "nesiguranta nu te paraseste niciodata. siguranta e apanajul prostilor". "invata tot timpul. nu ramane intr-un job care nu te mai motiveaza, care nu te stimuleaza. e ca si intr-o relatie. cand ceva nu merge, e mai bine sa te opresti."

Andreea Paul (Vass) - consilier al domnului Boc, a notat ideea ca sportul si o familie acasa, iti dau energia de care ai nevoie pentru a merge inainte.

Melania Medeleanu - mi-a intarit (daca mai era nevoie) convingerea ca, copiii sunt mult mai sinceri si mai umani decat adultii. ca a lucra cu ei este o misiune, este un dar, este o lectie zi de zi. ca poti avea toti banii din lume, dar sa nu te simti implinit.

Anca Buliman - de un umor si un optimism debordant (de care sufeream si eu candva), a spus ca ea urmeaza doua reguli (la care subscriu): cea a proprilui exemplu si cea a bunului simt. Cheia fericirii profesionale este pasiunea in ceea ce faci. nu e nevoie sa faci lucruri extraordinare in viata, ci sa le faci extraordinar de bine.
*
in drum spre casa, ma gandeam la cati oameni minunati am intalnit in viata mea, si mi-au influentat cariera (n-am gresit cuvantul: am o cariera, mica, dar ea exista. cateva articole, doua carti unde apar coautor - asta munca serioasa, povestile publicate, cele de la radio... si astea doar in ultimii 3-4 ani... e ceva).

directorul de la prima scoala unde am predat, care m-a incurajt cand m-am inscris la master si mi-a spus: "daca ai intrat in hora, trebuie sa joci. il vei finaliza."

multi... multi oameni care m-au ajutat sa imi scot la iveala inteligenta, potentialul de munca, curajul. aici mentionez colegii din cercetare, toate conferintele la care am participat.

azi, am intalnit un alt om minunat, care a reusit sa vada in mine ceea ce eu stiu ca am, dar nu reusesc sa il apreciez (poate este mai bine; altfel as deveni mandra si ar fi mai grav). o doamna, in adevaratul sens al cuvantului, profesor de exceptie, de la care am reusit sa mai "fur" cateva lectii de viata.

Multumesc din tot sufletul doamna A. S.!

Şcoala mamelor

A fi mamă, nu este deloc uşor. Am cunoscut mame tinere, care şi-au asumat responsabilitatea... am cunoscut mame care şi-au înstrăinat copilul bunicilor... am cunoscut mame cărora nu le pasă... am cunoscut mama excepţionale.

A fi mamă este o misiune.... este o artă... este o funcţie.

Mi-a plăcut această iniţiativă. Am preluat-o de AICI şi sper să fie de folos mamelor care au nevoie de ajutor.

Putere, încredere, curaj, optimism... tuturor mamelor. :)

Merg la conferinţă

Mi-era dor de o activitate interesantă, care să nu presupună bani, căci domnul Vanghelie nu ne-a semnat ştatele de plată.

Pentru că sunt norocoasă, am ales să merg la această conferinţă, care are un subiect interesant: femeile de carieră. În învăţământul românesc, preuniverstar, nu ştiu dacă se poate face carieră. :( Mă mulţumesc cu faptul că, ieri, fiind foarte răcită şi tremurând din cauza frisoanelor şi a frigului din şcoală, elevii mi-au oferit gecile lor. Măcar atât! Am parte de afecţiune din partea unor copii...
conferinta(despre cariera)

DE LA STEINHARDT CITIRE

Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciți, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândețea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori...

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Posteşte, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacitățile noastre…

Acum știu, știu ca orice ură, orice aversiune, orice tinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoința, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart... este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul.
Acum știu, am aflat si eu...

Nicolae Steinhardt

Balet şi concurs

Puteţi urmări un scurt moment din baletul "Lacul lebedelor".

Cine răspunde primul (şi corect) la trei întrebări va primi un premiu constând în cărţi oferite de site-ul "Colţul Colecţionarului", anticariat online (link în partea dreaptă a blogului).

1. Cine este compozitorului acestei piese?
2. Care este - pe scurt - subiectul piesei.
3. Când a avut loc premiera piesei?

lacullebedelor.