Ce va fi, va fi....

Doris Day - Que Sera, Sera (Whatever Will Be Will Be)

O melodie extrem de frumoasa....despre viata, despre noi, despre intrebarile existentiale.

"Cand eram copila, am intrebat-o pe mama ce voi deveni: voi fii frumoasa, voi fii bogata? Iata ce mi-a raspuns: ce va fi, va fi".

Cu alte cuvinte: "Traieste clipa"..."Carpe diem" (Horatiu)..."Festina lente"

O prietena imi spunea ca atunci cand traieste clipa, timpul ii e prieten.

O zi cu clipe memorabile.

Numar stelele versuri Dragos Stanescu

Dragostea-i un joc ce m-a rapus de-atatea ori,
Nu stiu de ce cazi exact atunci cand vrei sa zbori?!
Am tot ce-mi doresc si totusi nu pot sa zambesc.
Din ce in ce mai des prefer sa n-am nimic, dar sa iubesc.

Iar de nu te voi avea, oricum te voi cauta.

Numar stelele din cer
Si ma intreb care-i a mea.
Cand toate vor cadea va ramane ea.
Printre lacrimi si dureri,
Iubire lasa-ma sa sper, ca intr-o zi , curand te voi avea.

Meseria, bratara de aur

Ieri, m-au sunat doua prietene, profesoare...

Mi-am amintit momentele atat de frumoase traite impreuna la scolile unde am fost colege. Una dintre ele, e inca pasionata de meserie...si, mi-a dat o veste minunata: VA FI MAMICA. Va avea un baietel...peste 2 luni.

Cealalta, este mamica unui baietel de 2 ani si jumatate. S-a intors dupa concediu la scoala, dar se pare ca nu se mai regaseste in meserie. Imi spunea ca, face totul din obligatie, ca trebuie sa-si faca treaba, dar a pierit pasiunea de acum 2-3 ani.

Pentru mine, cei 5 ani de invatamant, au fost cei mai frumosi ani din viata mea. M-am simtit utila, respectata, iubita, "admirata", stiu ca am fost model pentru cativa elevi. Ma intreb: cum as fii daca m-as intoarce? E bine sa te intorci din drum? Daca a fost sa plec atunci, la acel moment, oare e indicat sa revii?

Intotdeuna tindem spre evolutie. Sau cel putin asa e normal, firesc. Cred ca m-as intoarce sau ma voi intoarce, dar in invatamantul universitar, iar asta dupa ce imi termin (sper!) doctoratul.

Caut in sufletul meu si sper sa gasesc drumul corect pe care trebuie sa merg...

Zambete si bucurii!

De ziua mea...onomastica

Ma "plangeam" ca nu am zi de sfant...Luind la studiat calendarul ortodox, am aflat ca azi, 9 noiembrie, cap de lista la Sfintii Mucenici este Sf.Claudiu. Na ca sa vezi...ce intamplare...ce zi mare...ce surpriza.

Citesc Goethe si constat ca viata intodeauna a fost la fel...si constat ca, fericirea vine din lucruri marunte. ( Cat filozofez, si cand imi amintesc ca am luat 3 la filozofie in clasa a XII-a :)). Dar exista o explicatie: ma durea gatul si nu puteam vorbi, iar profa a crezut ca fac glume pe seama dansei. Treaba ei! Fiecare crede ce vrea pana la urma... ha ha ha).

"Ca viata omului este numai un vis, asta au crezut multi, si gandul acesta a inceput sa-mi dea tarcoale si mie. Cand vad limitele in care sunt ingradite fortele active si cercetatoare ale omului; cand vad ca orice activitate are de scop sa procure satisfacere nevoilior, care, si ele, la randul lor, n-au alt scop decat sa prelungeasca biata noastra existenta."

"Oamenii cei mai fericiti sunt aceia care traiesc asemenea copiilor, isi duc papusile in brate, le imbrac si le dezbraca, dau tarcoale, cu mare respect, cutiei in care mama a incuiat zaharul. Fericite fiinte!" - Goethe "Suferintele tanarului Werther" (opera atat de iubita si de recitita de catre Napoleon - o fii stiind el ceva....Va spun la final daca merita citita si recitata).

O mie de motive pentru a zambi...

Viata

Viata nu poate fi fentata. Nu ma mai astept la nimic. Am inteles ca, daca nu te astepti la nimic, totul ti se va parea o surpriza.

Trebuie sa recunosc ca e al naibii de greu, dar incerc.

Nu vreau sa-mi irosesc viata, visand la "el". Nu se merita. Imi voi satisface micile mele nebunii: sa scriu "aberatii", sa citesc cat mai mult si despre orice -ar fi ideal-, sa colectionez pixuri, vederi si icoane, sa merg la teatru, sa fac sport - macar acum ca am inceput si mi-am intrat in ritm....a, si uitam ce era mai important: sa-i scriu lui Mos Craciun ha ha ha :))...cu toate ca a ramas valabila "cererea" de anul trecut.

Cred ca, cel mai important este de fapt sa nu traiesc degeaba, sa las ceva in urma mea. Cum era? Sa sadesti un pom, sa construiesti o casa si sa faci un copil. As putea adauga: sa faci o descoperire -acum vorbeste cercetatorul din mine ha ha ha-, sa scrii o poezie, sa pictezi o...frunza si lista e deschisa...

Astept sugestii.

Zile cu soare si speranta.

Atitudinea conteaza sau primeaza?

Buna dimineata si o zi spornica!

Am citit un articol dragut, mi-am luat notite si m-am gandit ca v-ar placea si voua, prietenii mei...sau mai degraba v-ar fi util. E scris de Dan Cretea ....face matinalul la Radio Romania Actualitati.

"Atitudinea e mai importanta decat faptele. E mai importanta decat trecutul, decat educatia,decat banii, decat circumstantele, decat esecurile, decat succesele, mai importanta decat ce gandesc, spun sau fac ceilalti. Atitudinea e mai importanta decat aparentele, talentul sau indemanarea. Lucrul cel mai remarcabil este ca in fiecare dimineata avem de ales in privinta atitudinii pe care o adoptam pentru restul zilei. Nu ne putem schimba trecutul. Nu putem schimba faptul ca oamenii actioneaza intr-un anume fel. Nu putem evita...inevitabilul. Viata inseamna 10% ceea ce mi se-ntampla si 90% felul in care reactionez la ceea ce mi se intampla. Asa e si in cazul tau. Noi suntem stapanii atitudinilor noastre. In jocul vietii, nu conteaza cine are dreptate, conteaza cine ramane viu.

Fiecare zi iti deschide un nou cont (in minute). Fiecare noapte ti-l anuleaza. Nu poti pacali timpul. N-ai cum sa economisesti zile pentru mai tarziu. Trebuie sa traiesti in prezent din creditul de timp acordat azi, sa investesti ca sa poti scoate profit in domenii ca sanatate, fericire si succes. Ceasul ticaie si timpul se scurge. Viata e asa frumoasa, e un urias cocktail de senzatii si oricum stim ca exista intotdeuna cineva care ne vegheaza sau cineva drag caruia ii suntem dragi la randul nostru.

Daruieste un suras la fiecare pas incercand de fapt sa zambesti intotdeauna...sau sa razi cu lacrimi. Rasul duce la scaderea nivelului de hormoni ai stresului si intareste sistemul imunitar."

Fragment din viata mea

Pana nu demult, adica mai ieri, credeam ca trebuie sa-i accepti pe cei de langa tine, asa cum sunt:cu bune si cu rele, cu viata lor, cu personalitatea lor.

Dar, cum viata e o "farsa", te pocneste cand te astepti mai putin si chiar iti cere cu nerusinare sa intorci si celalalt obraz, de la un expedierea unui mail neverificat, ajuns la persoana de la care plecase, am inceput un "joc de replici" acide, dar ce contineau atata adevar. In fine, adevarul e in intotdeuna la mijloc, dar...un prieten drag, mi-a destainut ce ar schimba la mine. Ia priviti ce:"Astepti prea mult de la exterior si prea putin de la tine, de la eul tau singular, valoros tocmai prin singularitate.In felul asta fugi in zona supra-aglomerata a oamenilor care se multumesc sa caute raspunsul in exterior, de la altcineva, de la o autoritate.... sa-l primeasca, sa fie recompensati.Pentru ca atat de multi stau cu gura cascata la o autoritate, sansa ta este sa treci in tabara celorlalti, mai mica, mai criticata, mai hulita, dar mai admirata, pt ca treptat te poti transforma intr-o autoritate, si ceilalti te vor cauta ei, vor vrea ei sa fie cu tine, langa tine.Dar in mare asta as schimba. Si atunci nu vei mai acuza pe nimeni de nimic si nu vei mai cere nimic de la nimeni. Dar vei primi totul. "

Frumos...poate astept mult, implicandu-ma si daruind mult - desi corect este sa daruiesti fara sa astepti recompensa - dar cati dintre noi (si acum sa fim sinceri pana-n maduva oaselor) nu se bucura de un sms, un telefon, un email de la cineva special - prieten, ruda, coleg - cand se asteapta mai putin, sau se credea demult exclus din viata persoanei respective?!

A fost o lectie de viata pentru mine...oricum cel ce mi-a spus aceste cuvinte, pline de intelepciune, m-a invatat multe -si sper sa ma tin de cuvant la promisiunile facute, una din cele mai importante (pentru mine) este aceea de a-i multumi public la lansarea primei mele carti :). Cu toate acestea, ma zgandare o doza de rautate, si as apela din nou la o zicala:"Vezi barna din ochiul tau, apoi paiul din ochiul altuia." Oare boala numita "prietenie exagerata" sau "altruism exagerat" este mai grava decat indiferenta, ignoranta si altele, mai marunte?!

In fine...nu stiu ce sa spun...oameni printre oameni, personalitati diferite, educatii diferite, principii diverse, experienta de viata diferita...o mie si unul de factori, ce ne determina sa avem, fiecare in parte vieti UNICAT, mai mult sau mai putin.

Imbratisari si ganduri optimiste oamenilor dragi mie, inclusiv "el", care ma resusciteaza periodic...Multumesc ca ai fost, esti (din cand in cand) si poate vei fii, parte din viata mea.