Ieri, m-au sunat doua prietene, profesoare...
Mi-am amintit momentele atat de frumoase traite impreuna la scolile unde am fost colege. Una dintre ele, e inca pasionata de meserie...si, mi-a dat o veste minunata: VA FI MAMICA. Va avea un baietel...peste 2 luni.
Cealalta, este mamica unui baietel de 2 ani si jumatate. S-a intors dupa concediu la scoala, dar se pare ca nu se mai regaseste in meserie. Imi spunea ca, face totul din obligatie, ca trebuie sa-si faca treaba, dar a pierit pasiunea de acum 2-3 ani.
Pentru mine, cei 5 ani de invatamant, au fost cei mai frumosi ani din viata mea. M-am simtit utila, respectata, iubita, "admirata", stiu ca am fost model pentru cativa elevi. Ma intreb: cum as fii daca m-as intoarce? E bine sa te intorci din drum? Daca a fost sa plec atunci, la acel moment, oare e indicat sa revii?
Intotdeuna tindem spre evolutie. Sau cel putin asa e normal, firesc. Cred ca m-as intoarce sau ma voi intoarce, dar in invatamantul universitar, iar asta dupa ce imi termin (sper!) doctoratul.
Caut in sufletul meu si sper sa gasesc drumul corect pe care trebuie sa merg...
Zambete si bucurii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu