Prostioare din suflet eliberate... alandala

Nimic nou... minciuni descoperite... vise desenate... povesti si dor nestavilit... emotii... tristeti... ganduri... temeri... speranta... ca indiferent ce va fi si cum va fi, VA FI BINE!

astept mult de la oameni... incerc sa imi acopar inima... si ochii... sa nu mai simt... sa nu mai aud... sa nu mai vad mizeria din noi, oamenii... sa nu mai asist la alergatura dupa avutii si sa nu mai conteze sufletul... ce trist! ce inuman! dar asta e viata azi... asta se poarta!

te aud in gand si in vis... si stiu ca totul se rezuma la a trai frumos... decent... curat... 

mi-e dor de mine... mi-e dor de noi... mi-e dor de viata... de plimbari... de eroi... de povesti la ceas de seara sub bolta cu miros de ananas... mi-e dor de ingeri... de implinire mi-e dor... de neant... de sinceritate si de dragoste... de noi... de zbor... de cer si de stele... si de oameni buni si veseli... mi-e dor... de mine... de tine... de noi... de adevar... de prietenia din noi... 

e trist... totul in jur...

e mizerie... o simt cum se descompune... si vreau sa plec... spre alte tinuturi... spre alte zari... dar toate obtinute cu sudoarea tamplelor mele... prin inteligenta ce mi-a fost data sau nu... prin vise desenate și rugate... in zori si in noapte... in genunchi stand si crezand ca se poate... candva sa fi noi... sinceri... si buni... si eroi... fara minciuni inutile si puerile si goale... sa fim noi doi... tineri si veseli... sa facem totul zambind si crezand in talentul din noi... sa luptam pentru visele noastre... fara bagaje ale trecutului....

cand Lea a fost parasita si abandonata... trimisa in miez de noapte acasa... am suferit pentru ea... si credeam ca oricui i se poate intampla asa... dar ea s-a intors... umila si supusa... pentru o iubire schioapa... dar bogata... oare sufletul Leei e senin? o fi cald in sufletul ei? cat costa o dragoste frumoasa? si cat dureaza? ce seminte se planteaza in pamantul fertil de la la capatul Asiei... pentru a fi fericita? Lea este vesela... dar distanta si rece... traieste pentru ea si pentru el... pentru bani... si pentru imagine.... si pentru statutul de femeie implinita. si eu? de ce nu pot fi asemenea ei? pentru ca fiecare e unic... asa am invatat la scoala... ca scrie in ADN .... ca fiecare are o alta fericire... mai saraca... mai inteleapta... mai trista... mai vesela... 

Ela e apatica... si e mama... si nu mai vrea alti copii... dar are bani... insa nu e fericita si nu poarta haine de firma. zambeste... dar e trista... 

Ines e grasa... si are curaj... si multe vise... si molfaie ceapa cu bucurii alaturi de sotul ei pictor... e fericita! Are vise!

text scris alandala... fara sens... doar asa am simtit... 

mi-e dor... de carari... de soapte... de oameni... de imbratisari... de lacrimi... de emotii... de bucurie... de recunoastere... de un multumesc... de un vis implinit!

aiurea! prostii... printre oameni parsivi... inclusiv eu... care sunt cea mai rea... cea mai odioasa si mai cruda femeie... mai ceva ca o femeie care alearga dupa speranta de a fi bogata! 

SĂNĂTATE LA ÎNDEMÂNĂ

O broșură în care veți descoperi un stil de viață sănătos... sport și alimentație... pentru o siluetă atletică... energie... și încredere în sine!

Totul la numai 10 lei.

Pentru comenzi... îmi puteți scrie pe adresa de mail: 

claudia_groza@yahoo.com 

Vă mulțumesc!

Sfaturi de la un om drag. MULȚUMESC!

Tobias la Buzău.... senzație și veselie

Tobias la Buzău.... a fost primit cu mare bucurie, emoție și dragoste!

Când am pășit în clasa grupei Waldorf, copiii au exclamat: Clauuudia!

Am primit o carte pentru mine și pentru elefănțelul meu colorat!!!

Copiii au desenat, au cântat, am citit povestea și ne-am costumat.

MULȚUMESC OANA D. PENTRU SUSȚINERE ȘI INTERMEDIERE!

MULȚUMESC DOAMNEI DIRECTOARE CARE A VENIT SĂ MĂ CUNOASCĂ, MULȚUMESC DOAMNELOR EDUCATOARE MARILENA CAZAN ȘI MIHAELA!

Timpul...

Timpul zboară prea repede pentru mine... simt că nu îmi ajunge... am povești neterminate... scriu în pauze pe genunchi... cât dau elevii un test... alerg încolo și-ncoace... uneori mă întreb de ce?!  o viață am... și merit să fiu fericită... să mă răsfăț... să mă bucur de ce am... 

Oare chiar este necesar să încerc să mulțumesc pe toată lumea?! pe măsură ce mă străduiesc mai mult, pe atât îmi dau seama cât sunt de singură... și că eu trebuie să mă zbat singură pentru mine... așa că... îmi promit să mă iubesc și să mă răsfîț mai mult!

Realizez că nu mi-am notat planul dorințelor pentru luna aprilie, care a început de trei zile deja... 

Mă bucur când mai primesc câte o veste bună... când știu că voi cunoaște oameni noi... cînd observ că sunt părinți și oameni care mă apreciază... și apelează cu încredere la serviciile, dar mai ales la poveștile mele. 

Timp... iartă-mă! Dă-mi frumusețe... putere și energie/// aripi și dragoste!

ÎNGERII LINIȘTII - de Claudia Groza

“Acceptându-mă pe mine însumi devin liniștit și senin”.

Sânziana uitase să zâmbească. Nu mai știa să își exprime bucuria interioară de când i se spusese că zâmbetul ei este schițat și nicidecum sincer. Atunci, Sânziana a ales să fie o fetiță fără zâmbet.

Razele soarelui îi atingeau chipul doar-doar vor reuși să îi stârnească un zâmbet. Păsările ciripeau și se jucau cu marginea  rochiței sale multicolore, poate o vor păcăli să își miște buzele într-un surâs. Fluturii i se împleteau în codițele șatene, groase și săltărețe, crezând că fericirea aceasta o vor determina să-și uite promisiunea.

- Sânziana, nume de floare ai, ochii albaștri și luminosi îți strălucesc pe chip, buze roșii ca fragii ți-a pictat Dumnezeu, obraji albi ca spuma laptelui ai primit, de ce te încăpățânezi să nu zâmbești? întrebă Îngerul ei Păzitor.

- Zâmbetul meu nu este armonios și grațios! Oamenii mi-au mărturisit că este schițat și fals! Nu voi mai zâmbi niciodat! răspunse Sânziana.

- Dar ție îți place zâmbetul tău?

- Ce rost are dacă îmi este drag numai mie? rosti fetița.

- Are mare importanță, copilă minunată. Pentru o secundă ascultă-ți inima și gândește-te la ceva din viața ta care te face să zâmbești, grîi Îngerul Liniștii.

- Mă gândesc la clipele în care mă saluți în fiecare zi, la norii care mă privesc cu admirație, la soarele ce îmi atinge fața în zilele însorite, la zăpada care îmi scârțâie sub tălpile cizmulițelor, la bucuria din preajma Crăciunului, când aud colinde pretutindeni. Toate acestea mă fac să zâmbesc, însă nu pot! Nu am pentru cine! șopti Sânziana, dezamăgită.

- Privește în oglindă! Zâmbește! Cum arată chipul tău? zise îngerul păzitor.

- Arăt fericită, împăcată, mulțumită! murmură copila.

- Sânziana, dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine. Zâmbetul tău  ar face zeci de oameni fericiți! Zâmbetul tău ar emana pacea și bucuria și frumusețea din sufletul tău! Nu uita de acum încolo: “Acceptându-te pe tine însîți, devii liniștită și senină!”

Îngerii Liniștii au învelit-o pe Sânziana, au sărutat-o și au știut că din dimineața următoare, zâmbetul voios si pur se va instala pe chipul micuței.

Imi doresc :)