marți, mai 14

Cu mine

Ieri le-am cumpărat acadele elevilor de clasa a V-a de la o scoala  mărginaşă. Pe lângă faptul că luasem  în plus şi nu s-au lăsat până nu le.au luaat şi pe acelea, a trebuit să le explic că denumirea corectă este acadea şi nu ciubuc. Apoi, m-a durut faptul că  mă întrebau cât m dat pe ele.. făceau un calcul amănunţit, în loc să e bucure pur şi simplu de surpriză. 
Am venit printre picăturile de ploaie. Tristă, dezgustată de toate...
Este o perioadă glomerată, în care trebuie să mă organizez foarte bine, să îmi stabilesc priorităţile. Mă doare neseriozitatea oamenilor. Mi se pare lipsă de bun simţsăpropui cuiva o "afacere",o activitate şi să nu mai dai niciun răspuns, nici că ba, nici ca da.
Am adormit târziu în noapte. Aveam de scris ceva. De dimineaţa, am amânat de nenumărate ori soneria telefonului, deoarece am visat o poveste. Am mai avut astfel de momente când am început să scriu poveşti. Dar aşa poveste frumoasă nu am visat nciodată! Cu un iepuraş extrem de frumos, vesel şi prietenos, care ajunsese pe un gheţar, şi se împrietenise cu pinguinii. :)

luni, mai 13

Viata mea

Vineri, 10 mai, mi-am dus masina la vopsit.  Apoi am mers la stomatolog. Apoi scoala.... uff.... greu... am obosit. Pe seara am mers la manastirea Radu Voda, apoi am mers la o inghetata cu sora mea. Cosmina mi-a cumparat "Sotia locotenentului francez" de John Fowles si "Rugati-va sa nu va creasca aripi" de Octavian Paler (caruia ii ador scrierile, dar si personalitatea).

Sambata... plimbare pe Magheru. Am mers la biblioteca Metropolitana. Am luat Turgheniev "In ajun. Fum". Am scris o poveste... am realizat subiecte pentru tezele de biologie... si am vizionat filmul "La anul, pe vremea asta". 
Mi s-apus pata pe melodia aceasta:


Duminica am mers la padurea Baneasa... apoi pe stadion la alergat. Apoi am dormit... si am scris din nou o poveste la trezire. Apoi film... apoi internet... si somn de voie.

Azi, luni... tot as mai fi dormit.... :)

Filme vizionate in ultimele doua zile

Sambata am vizionat la Cinemax filmul "La anul, pe vremea asta". Povestea a doi oameni, un el si o ea, care se intalnesc intr-un local si se plac. Fiecare casatorit. Urmeaza o seara de dragoste si conversatii. Decid sa se intalnesca in fiecare an, in aceasi zi, in acelasi loc. La fiecare intalnire, isi spuneau ceva frumos si ceva urat despre sotul/sotia. Impart bune si rele. Isi destainuie povesti despre realizarile lor, despre copiii lor. Intr-un an, ea (Doris) vine insarcinata la intalnire si naste impreuna cu el. 
Evolutia fiecaruia se observa altfel dupa un an. :)
Niciunul nu a renuntat la casnicie, desi se iubeau. Intre timp, moare sotia lui, care stia de 10 ani de relatia lor, dar nu i-a reprosat niciodata. El ii cere lui Doris sa ii devina sotie. Aceasta il refuza, spunandu-i ca este casatorita si ca isi respecta sotul. El pleaca furios, spunandu-i ca se va casatori cu o prietena de-a sotiei. Doris se arunca pe pat si plange. In acel moment, el se intoarce si ii marturiseste ca a fost egoist, ca a vrut sa vada daca nu o poata convinge sa ramana impreuna.
Continua sa se vada in aceasi zi, o data pe an.
Filmul este in genul cartii "O zi".... :) 

Aseara am vizionat filmul "Vandut pe viata". Un bancher bun, cinstit, avansat in functie, foloseste banii clientilor pentru a juca la cazino. Psihologia unui omvicios, care nu recunoaste nici in ultima clipa ca are o problema cu jocurile de noroc.

duminică, mai 12

Mesaj pe mail

Ca suntem responsabili de ceea ce facem,
Indiferent de ceea ce simtim.
Eu Cred...
Ca prietenul meu si cu mine
Putem face orice sau nimic
Si totusi sa ne distram de minune.  

Eu Cred...
Ca uneori, oamenii de la care te asteptai sa te loveasca,
 Atunci cand ai cazut,
Vor fi aceia care te vor ajuta sa te ridici.

 
Eu Cred...
Ca maturitatea are mai mult de aface    
 
Cu genurile de experiente pe care le-ai incercat,
Decat cu cate aniversari ai sarbatorit.
Eu Cred...
Ca nu intotdeauna este suficient
Sa fii iertat de ceilalti.
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Eu Cred...
Ca trecutul nostru si circumstantele
Poate ca au influentat cine suntem acum,
Dar numai noi purtam raspunderea pentru cine vom deveni.
 
Eu Cred...
Ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand un prieten te cheama in ajutor,
Vei gasi in tine forta sa-l sustii.
 Eu Cred...
Ca diplomele atarnate pe perete
Nu te transforma automat intr-o fiinta umana decenta.
Eu Cred...
Ca ar trebui sa trimiti gandurile astea
La toti oamenii in care crezi, eu tocmai am facut-o.
Oamenii cei mai fericiti nu au parte
De lucrurile cele mai bune
Dar pot obtine totul din cele pe care le au.

vineri, mai 10

Sunt mandra de elevii mei

Uneori imi vine sa ii strang in brate.
Alteori tip la ei... si imi vine sa ii arunc pe geam sau sa nu mai merg la orele lor. 
Sunt frumosi, isteti, talentati, dar extrem de comozi, derutati de vremurile pe care le traim, speriati de viitor...
Acest proiect merita votat.
In numele lor, VA MULTUMESC. 


Votati, va rugam aici:

http://scoala.discovery.ro/targul-de-dinozauri/e820d8a7462ad47c44565d304c01892c/

Poze din Ziarul Daily


Se poarta burticile,  precum bulinele. :)
Imi doresc si eu o schimbare de look, de kilograme, de statut... 
Oare se poate? 
Hahahaha...

Viata in ultimele zile

Nesiguranta ma sperie si ma oboseste. Rautatea exagerata a oamenilor ma ingrozeste. Bunatatea imi este luata drept prostie si atunci vad rosu in fata ochilor. 

Ma bucur insa de faptul ca elevii participa la diverse concursuri (cu toate ca premiile sunt date "cui merita" si asta ma dezgusta total). Am elevii care fac cursuri de plotaj organizate de Aeroclubul Roman. Cativa vor sa urmez facultatea de aviatie.... wooow, ma bucur mult pentru ei. Decurand am descoperit aceasta pasiune, mai mult prn lectura si luata prin invaluire. Este un domeniu interesant, dificil, dar cu multe satisfactii. 

Urmeaza o perioada aglomerata, cu teze, examene, inspectii... dar vor trece toate. 

Stresul si nemultumirile stau deasupracapetelor. Suntem adevarate butoaie cu pulbere. Am devenit rai si nu ne mai suportam. Nu mai spun de faptul ca nu ne mai putem bucura de realizarile celorlalti.

Mi-e dor de odihna, de mers cu bicicleta, de lecturi in parc... dar sper sa vina curand toate acestea. 

O zi cu frumusete si armonie, zambete si bucurii!