luni, ianuarie 28
vineri, ianuarie 25
Poezie haioasa.... primita pe mail (nu stiu autorul)
Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.
Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.
Vaca,, însă ,ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată :
„Cum să mă mărit c-un bou ?”
”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge !”
Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.
„Ah, ce şansă pe mireasă !”
Comenta în pom o cioară,
„El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.”
Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certă cu calul,
Pân'departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.
În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.
Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase ,
Două palme cu copita !
Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.
Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.
Slabă, galbenă,uscată ,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.
Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.
Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.”
Ea comandă , el ascultă.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.
Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) , c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.
Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e , că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.
Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne !
Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.
În povestea mea , de faţă ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU ...
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.
Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.
Vaca,, însă ,ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată :
„Cum să mă mărit c-un bou ?”
”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge !”
Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.
„Ah, ce şansă pe mireasă !”
Comenta în pom o cioară,
„El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.”
Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certă cu calul,
Pân'departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.
În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.
Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase ,
Două palme cu copita !
Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.
Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.
Slabă, galbenă,uscată ,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.
Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.
Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.”
Ea comandă , el ascultă.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.
Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) , c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.
Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e , că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.
Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne !
Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.
În povestea mea , de faţă ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU ...
joi, ianuarie 24
24 ianuarie - Ziua Unirii
Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române.
Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și
diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și
puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România,[1] cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.[2]
Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție,
din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au
reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.
Asemenea multora din elita românească din vremea sa familia lui Cuza avea și rădăcini grecești.
Primii ani de viață
Născut în Bârlad, Cuza a aparținut clasei tradiționale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pământ în județul Fălciu) și al Sultanei (sau Soltana), membră a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primește o educație europeană, devenind ofițer în armata moldovenească și ajungând la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.
În anul 1848, Moldova și Țara Românească au fost cuprinse și ele de febra revoluțiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Țara Românească
revoluționarii au preluat puterea și au guvernat în timpul verii.
Tânărul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se
evidenția înclinațiile liberale, avute în timpul episodului moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic.
Revenind în Moldova în timpul domniei Prințului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, și a reprezentat Galațiul în divanul ad-hoc de la Iași. Cuza a fost un proeminent politician și a susținut cu tărie uniunea Moldovei și Țării Românești. A fost nominalizat în ambele țări de către Partida Națională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinț străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie 1859 (5 ianuarie după calendarul iulian) și în Țara Românească pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul iulian).
Elena Cuza
Articol principal: Elena Cuza.
Elena Cuza se înrudea cu neamul Sturdzeștilor,[3] al Balșilor și al Cantacuzinilor.[4] Judecând după portretul realizat de Szathmary,
când avea 38 ani, putea fi socotită o femeie foarte mică și subțire, cu
o expresie severă, cu ochi negri și foarte timidă. Educația ei urmase
calea obișnuită în epocă: guvernantă franceză și germană, pensionul Buralat, anturajul social și literar al mătușii sale Agripina Sturdza, din Iași.
În 1844 ea l-a întâlnit, s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu
Alexandru Ioan Cuza. El era o fire extrovertită, impulsivă, care se
simțea bine printre oameni, se purta foarte galant cu femeile.[5]
Ea era o introvertită, cu o mulțime de inhibiții. Slabele șanse ca
acest mariaj să meargă au fost anulate de la început de incapacitatea
Elenei de a-i oferi un urmaș soțului ei și de faptul că a pus datoriile față de mamă înaintea celor față de soț[necesită citare]. La 30 aprilie 1844 scria: „Crede-mă, mamă, noile sentimente pe care le am față de soțul meu nu mă vor împiedica să te iubesc.” După ce s-au căsătorit, ei s-au stabilit în modesta casă a părinților lui Cuza, Ion și Sultana, din Galați.[6]
Deși soția sa nu a avut copii, ea i-a crescut ca pe propriii săi copii pe cei doi fii avuți de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru Ioan Cuza (1862 (unele surse menționează anul 1864[formulare evazivă]) - 1889) și Dimitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis.[7]
A împărtășit cu stoicism exilul soțului detronat și, după moartea acestuia la 16 mai 1873, „i-a
păstrat memoria cu o extraordinară devoțiune, neîngăduind să se
rostească un singur cuvânt despre slăbiciuni pe care le cunoștea, le
îngăduise și-o spunea cu mândrie – le iertase, ca singura care pe lume
putea să aibă acest drept.”[8]
Înfăptuirea unirii
Articol principal: Unirea Principatelor Române.
Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859
în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe
puternica apropiere culturală și economică între cele două țări.
Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între
Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri
prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu
guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului
următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.[9]
miercuri, ianuarie 23
O femeie pe care am admirat-o cand facea radio
Pe Andreea Billig o ascultam cu mare admiratie la radio. Ea mi-a inoculat dorinta de a face radio (mai ales ca mi se spune adesea ca am o voce frumoasa). Mesajul din sticla d epe 121.ro de azi, mi-o aduce mai aproape, cu o pasiune comuna: scrisul. E o femeie minunata!
Succes Andreea si multa inspiratie.
Pana nu demult stiam despre Andreea Billig ca e om de PR. Avea propria ei agentie si lucra cu multi clienti internationali si romani. E o femeie frumoasa, intotdeauna in forma fizica perfecta, cu un zambet cald si o vorba domoala. Pare intotdeauna ca face lucrurile fara efort si le duce la bun sfarsit cu pacea unui om stapan pe el insusi. A absolvit Facultatea de Limbi Straine. Tatal ei de nationalitate franceza i-a insuflat dragostea de calatorie.
A fost intotdeauna pasionata de scris, a inceput la varsta de 8 ani si a terminat primul ei roman la cinsprezece ani. Desi apreciat de critici, romanul nu este publicat niciodata din motive independente de vointa ei. S-a concentrate pe studii si pe cariera. A lucrat in TV, radio si relatii cu publicul. Ii place sa citeasca si sa faca sport, cat mai mult sport. La un moment dat si-a reluat calatoriile, intr-o cautare de sine. In 2010 a avut o relevatie personala intr-o vizita in Brazilia.
"Sa fii avut vreo trei-patru ani atunci cand am simtit pentru prima data atingerea iubirii. Ma indragostisem de un coleg de gradinita si deja planuiam sa-mi numesc primul nascut ca pe el. Multa vreme am crezut ca, in afara iubirii parintesti, singura forma de iubire care ne poate implini este cea romantica. Pana cand, intr-o buna zi, contempland un apus de soare in Abadiania, o localitate micuta dar insemnata din Brazilia, am descoperit ca iubirea este, de fapt, starea noastra de a fi si ca, in ciuda aparentelor, suntem in permanenta inconjurati de iubire," declara Andreea intr-un interviu.
Dupa acea calatorie a reinceput sa scrie, de data aceasta in limba engleza. Cu primele patru povestiri a plecat in 2012 la unul dintre cele mai renumite targuri de carte, London Book Fair, in cautarea unui agent literar. A revenit in tara cu o propunere de contract cu o editura din Isle of Men, MP Publishing, contract pe care il semna la finalul lunii iulie.
"A fost o senzatie fantastica. Ca atunci cand, in sfarsit, dupa indelungi cautari, stii ca te afli pe drumul cel bun. Iar credinta mea in sincronicitate s-a dovedit intemeiata," spune Andreea, contempland faptul ca directoarea si proprietarul editurii cu care a semnat contractul isi doreau sa isi extinda portofoliul cu autori de romance.
La 14 noiembrie 2012 Andreea publica primul ei roman in limba engleza in format e-book, o culegere de doisprezece povestiri intitulata "Four Doors and Other Stories"<.i>, sub semnatura A. G. Billig. Cartea e disponibila pe Amazon, Amazon UK, iTunes, eBooks, Kobo, Barnes & Noble. Este promovata in Statele Unite de o agentie literara din Los Angeles.
Andreea continua sa traiasca in Romania, lucreaza deja la urmatorul ei roman si se dedica in exclusivitate scrisului. "…cred ca uneori este necesar sa faci un salt de credinta. Sa lasi fricile deoparte si sa urmezi calea pe care ti-o dicteaza inima. Universul te va sprijini neconditionat", declara Andreea.
Iti dau intalnire cu A.G. miercuri 23 ianuarie la ora 14:00 la 121 Live. Intra in direct cu noi si descoase-o cum isi traieste visul.
Daniela Fugaru Kammrath
Succes Andreea si multa inspiratie.
Pana nu demult stiam despre Andreea Billig ca e om de PR. Avea propria ei agentie si lucra cu multi clienti internationali si romani. E o femeie frumoasa, intotdeauna in forma fizica perfecta, cu un zambet cald si o vorba domoala. Pare intotdeauna ca face lucrurile fara efort si le duce la bun sfarsit cu pacea unui om stapan pe el insusi. A absolvit Facultatea de Limbi Straine. Tatal ei de nationalitate franceza i-a insuflat dragostea de calatorie.
A fost intotdeauna pasionata de scris, a inceput la varsta de 8 ani si a terminat primul ei roman la cinsprezece ani. Desi apreciat de critici, romanul nu este publicat niciodata din motive independente de vointa ei. S-a concentrate pe studii si pe cariera. A lucrat in TV, radio si relatii cu publicul. Ii place sa citeasca si sa faca sport, cat mai mult sport. La un moment dat si-a reluat calatoriile, intr-o cautare de sine. In 2010 a avut o relevatie personala intr-o vizita in Brazilia.
"Sa fii avut vreo trei-patru ani atunci cand am simtit pentru prima data atingerea iubirii. Ma indragostisem de un coleg de gradinita si deja planuiam sa-mi numesc primul nascut ca pe el. Multa vreme am crezut ca, in afara iubirii parintesti, singura forma de iubire care ne poate implini este cea romantica. Pana cand, intr-o buna zi, contempland un apus de soare in Abadiania, o localitate micuta dar insemnata din Brazilia, am descoperit ca iubirea este, de fapt, starea noastra de a fi si ca, in ciuda aparentelor, suntem in permanenta inconjurati de iubire," declara Andreea intr-un interviu.
Dupa acea calatorie a reinceput sa scrie, de data aceasta in limba engleza. Cu primele patru povestiri a plecat in 2012 la unul dintre cele mai renumite targuri de carte, London Book Fair, in cautarea unui agent literar. A revenit in tara cu o propunere de contract cu o editura din Isle of Men, MP Publishing, contract pe care il semna la finalul lunii iulie.
"A fost o senzatie fantastica. Ca atunci cand, in sfarsit, dupa indelungi cautari, stii ca te afli pe drumul cel bun. Iar credinta mea in sincronicitate s-a dovedit intemeiata," spune Andreea, contempland faptul ca directoarea si proprietarul editurii cu care a semnat contractul isi doreau sa isi extinda portofoliul cu autori de romance.
La 14 noiembrie 2012 Andreea publica primul ei roman in limba engleza in format e-book, o culegere de doisprezece povestiri intitulata "Four Doors and Other Stories"<.i>, sub semnatura A. G. Billig. Cartea e disponibila pe Amazon, Amazon UK, iTunes, eBooks, Kobo, Barnes & Noble. Este promovata in Statele Unite de o agentie literara din Los Angeles.
Andreea continua sa traiasca in Romania, lucreaza deja la urmatorul ei roman si se dedica in exclusivitate scrisului. "…cred ca uneori este necesar sa faci un salt de credinta. Sa lasi fricile deoparte si sa urmezi calea pe care ti-o dicteaza inima. Universul te va sprijini neconditionat", declara Andreea.
Iti dau intalnire cu A.G. miercuri 23 ianuarie la ora 14:00 la 121 Live. Intra in direct cu noi si descoase-o cum isi traieste visul.
Daniela Fugaru Kammrath
La dentist
De cateva saptamani bune, o masea de minte isi facea de cap cand mi-era somnul mai dulce. Intr-o seara, spalandu-ma constiincios pe dinti, am descoperit ca mai am doua carii uriase. Gata. Aflasem despre un bun stomatolog la care isi lucrasera cativa prieteni. Ii cer nuamrul de telefon si ma programez.
Marti orele 13. Perffect.
Ajung... bineinteles ca imi era o frica de nedescris si in asemenea situatii vorbesc mult. Si domnul doctor vorbea mult, sa ma incurajeze. Imi fac radiografie si descopar cat de mult s-a modernizat si aparatura. Ma pun sa dau declaratie ca nu sunt insarcinata (ma apuca putin depresie, dar asta e). Intoarsa cu radiografia, medicul imi arata ce radacini ciudate are maseau.
- E mai bine sa ti-o extraga chirurgul, ca sa nu apara complicatii. Sa nu iti fie teama.
Adevarul ca a stat cu mine pe toata durata extractiei. Mi-a facut anestezie. S-a apucat de lucru si ma cam durea. A mai facut o doza de anestezie. Mi s-a parut ca a durat o vesnicie desi nu stiu daca au fost 10-15 minute.
Pentru ca nu mancasem decat o banana si nu am avut voie sa mananc nu stiu cate ore dupa extractie... mi-a fost foarte rau. Greata.... dureri de cap... ameteli.
In fine... urmeaza episodul 2, luni.
luni, ianuarie 21
Dovezi de admiratie de la elevii mei
Va multumesc si vreau sa deveniti "OAMENI MARI".
Doneaza o carte pentru copiii de la sate :)
‘’O carte pentru un copil, o sansa pentru mai departe!’’
In cele mai multe dintre satele Romaniei accesul
copiilor la lectura este foarte scazut. Bibiotecile de la tara au putine
carti iar saracia ii impiedica pe copii sa isi cumpere macar acele
carti necesare la scoala.
Educatia si accesul la educatie pentru toti copiii
Romaniei reprezinta un obiectiv prioritar pentru noi. De aceea lansam
astazi alaturi de UPS Romania, campania "O carte pentru un copil, o sansa pentru mai departe!".
Prin intermediul acestei campanii 3500 de elevi de la sat vor beneficia de cartile donate în anumite locatii din Bucuresti.
Cartile colectate în timpul campaniei vor
completa bibliotecile scolilor generale vizate de program, pentru a
oferi elevilor posibilitatea de a cunoaste beneficiile lecturii.
Ai o carte de dat?
Vino intr-una din cele 19 locatii din Bucuresti si lasa
cartea in urna special amenajata. Copiii de la sate o vor primi cu
bucurie!
Unde poti dona carti:
- Librariile Carturesti (Verona, Muzeul Taranului Roman, AFI Palace Cotroceni)
- Libraria Mihai Eminescu - Piata Universitatii
- Liceul Stefan Odobleja - Str. Dorneasca nr 7A
- Liceul Dimitrie Gusti - Str Samuil Vulcan nr 8
- Liceul teoretic Dimitrie Bolinteanu - Calea Rahovei nr 311
- Colegiul Tehnic Energetic - Aleea Podul Giurgiului nr 5
- Scoala nr. 135 - Calea Ferentari nr 72
- Scoala nr. 130 - Str Doinei nr 1
- Scoala nr. 141 - Str Amurgului nr 35
- Gradinita nr. 53 - Str Crizantemelor nr 2
- Scoala nr. 126 - Str Leresti nr 12
- Scoala nr.146 - Sos Panduri nr 42
- Gradinita nr 210 - Aleea Arinis nr 1BIS
- Gradinita nr. 218 - Aleea Callatis nr 5
- Gradinita nr. 208 - Str Valea Oltului nr 14
Prima donatie de carti va avea loc inainte de vacanta de iarna,
la jumatatea lunii decembrie. Al doilea transport va duce cartile
donate la scolile beneficiare în luna ianuarie 2013.
Multumim partenerilor nostri si va invitam pe toti sa veniti in
punctele de colectare si sa donati o carte pentru un copil de la tara!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)