joi, septembrie 23

de casatorie la horoscop...


Horoscop personalizat de astazi pentru tine Claudia Lizica

Ati putea primi o invitatie la masa fie la cineva acasa fie in oras, la un restaurant cu un prilej festiv, sau asa, pur si simplu. Va intalniti cu cineva de la care veti afla multe lucruri noi, veti auzi probabil declaratii de dragoste si nici nu o sa bagati de seama cum o sa acceptati o cerere in casatorie.

... si ma amuz, si zambesc cu emotie, cu teama (pe care o tratez si stiu ca totul porneste de la neincrederea in mine) si speranta de o ultima relatie... pana ce moartea ne va desparti...

...
candva, imi doream sa fiu ceruta in casatorie de ziua mea. asta in imaginatie si atat. anul acesta s-a intamplat. chiar de ziua mea. am dovada. am zis ca soarta imi joaca feste. am cautat scuze, defecte, distanta prea mare, etc.
la doua saptamani, am fost ceruta in casatorie, de trei ori, prin viu grai. am fost convinsa ca soarta are chef de joaca. si a fost atat de romantic... cu recitari de poezii, cu stat in genunchi.... ca in filme. ha ha ha. am spus ca nu se poate sa fie pentru mine, ca eu am parte de barbati frustrati, care ma folosesc pe post de pansament pentru a-si reveni din alte relatii. am lasat timpul sa decida...

si dragostea s-a intors. si dupa aterizare m-a sunat. dar, cum nimic nu se obtine usor tot apar piedici. am trecut unul pe langa celalalt pe strada, ne-am sunat si ne-am spus, dar viata ne testeaza puterea iubirii.

in weekend merg cu dragostea la teatru... cumparasem bilete din vara, pastrate pentru si cand si daca se va intoarce...

nu am putere sa ma bucur de un om vesel, inteligent, curat, harnic si cu un gram de credinta... toata viata am obtinut totul extrem de greu... cu munca, efort, sacrificii. ma ciupesc si nu pot sa cred ca am intalnit un barbat sincer cu mine, care ma sustine si apreciaza ce fac pentru el... eu, care tot timpul daruiam enorm si ramaneam cu sufletul distrus de indiferenta celor ce primeau...

da... stiu, in viata, totul se plateste... bun sau rau.

poate a venit si timpul meu, al nostru... poate pentru toate rautatile si jignirile primite voi primi ceva special...

oricum voi lasa lucrurile sa vina de la sine... mi-e teama sa nu fie un castel de vise frumoase.... desi, am citit, am vazut, am intalnit in jurul meu si DRAGOSTE ADEVARATA, asa cum doresc sa traiesc eu.... o dragoste sincera, frumoasa si ultima... colorata si vesela si extrem de vie... (am o eleva mulatra pe care o ador, doar pentru ca-mi doresc astfel de copii... ).

azi imi acord permisiunea de a fi mai presus de fricile mele, aleg sa cred ca am puterea de a-mi atinge visele.


miercuri, septembrie 22

viata mea azi


viata este uneori o furtuna de nisip. alteori este liniste, echilibru, este ca o barca ce intr-o zi se gaureste si ia apa sau este rasturnata de un vant puternic.

viata mi-a oferit azi, doua lectii de viata. lectii adevarate de la doua femei puternice.

cineva imi postase un comentariu in care imi spunea ca nu am facut nimic in viata. m-a suparat si l-am sters. azi, am inteles ca, daca as muri maine, nu-mi pare rau, caci am lasat ceva in urma. ce? cateva articole stiintifice, povesti scrise si inregistrate atat la radio cat si la Asociatia Nevazatorilor, cu propria-mi voce. am cunoscut oameni, pe unii cica - din parerile proprii - i-am invatat sa zambeasca. am fost model pentru cativa elevi...

am invatat ca atunci cand viata ma doboara, de fapt este o evolutie... ma voi ridica mai puternica, mai indarjita sa fac lucruri frumoase si utile. ma scutur de trecut, de rautati, invidii si alte lucruri fara sens acumulate in timp...
am invatat ca sunt o femeie dornica de autodepasire... cica ar fi semn de inteligenta - ha ha ha...

viata este un balon colorat, vesel, care trebuie indreptat in directia in care vrei sa traiesti...

cum e sa...


cum e sa fii bantuit de o durere ce impanzeste tot corpul? ziua, durerea se lasa pacalita de activitatile mele, de cea ce vad, de rasul meu zglobiu. insa noaptea, pune stapanire pe mine si se intinde si isi da importanta si ma chinuie pana la lacrimi. atunci, scriu texte in gand... pana dimineata raman doar fragmente neinsemnate.
cum e sa ai multe de facut, sa stii ca poti avea carti pe rafturile librariilor, ca multi copii vor creste cu ale tale povesti? inchid ochii si vad bunici ce lectureaza nepotilor povesti. vad educatoare care citesc despre elefanti, soareci, iepurasi, flori si copii, din cartile ce-mi poarta numele. cum e sa stii ca viata iti joaca feste... de ce oamenilor care au ceva de daruit? pentru ca Dumnezeu are nevoie si de oameni buni si talentati? posibil.

vreau din tot sufletul sa traiesc o dragoste adevarata, colorata, intensa. am vazut eu un film (ca nu sunt cinefila- hahaha), "A walk to remember" si as vrea sa am parte de o asemenea poveste. sa fiu iubita asa cum merit.

cum e sa crezi intr-o minune?
cum e sa vezi o schita atat de vesela la una din povestile scrise de tine?
cum e sa stii ca cineva crede in tine, cand nici tu nu mai crezi?
cum e sa te simti ca un inger revenit pe pamant pentru a-si rezolva treburile nerezolvate? (ca in filmele difuzate de Craciun, pe care le ador).
cum e sa simti ca cei din jur au nevoie de tine, de zambetul tau, de o imbratisare de-a ta, de ceea ce faci?
.....
desenul este realizat pentru una din povestile mele "Soricelul Krass" ce se va auzi si la radio Itsy Bitsy (www.itsybitsy.ro).

marți, septembrie 21

o zi minunata


ca o Lizuca ce ma respect, calatoresc prin Dumbrava Minunata de cate ori am timp. culeg amintiri, zambete, voie buna, liniste, echilibru, bunatate, energie si vin repede sa le impart cu oamenii din jurul meu.

nu prea imi plac orele de dimineata. dar, ca orice facem, exista si un avantaj, acela ca am dupa amiaza libera ca sa hoinaresc, sa scriu, sa citesc, sa fac nebunii....

la prima ora, trimit mesaje pritenilor pentru a le insenina ziua si a le da incredere in ei. elevii ma intampina cu pofta lor nebuna de viata, chiar daca putin somnorosi! orele trec. dupa ultima ora de curs, o eleva vine sa ma imbratiseze. imi sunt atat de dragi cand fac asta! ma simt utila si blanda, ma simt un fel de zana sau Alba ca Zapada si muuuuulti pitici.

imi dadacesc putin si manjii mei de la clasa, apoi pornesc spre un oficiu postal sa expediez contractul pentru povestile ce se vor difuza la RADIO ITSY BITSY, INTRE 29 SEPTEMBRIE - 5 OCTOMBRIE, DE LA ORELE 21 (LIVE AICI: www.itsybitsy.ro).


un batranel ma abordeaza: "domnisoara, va vad mai buna asa, am o reteta pentru medicamente de inima si nu-mi ajung banii. sunt foarte scumpe." zambesc, scot portofelul si-i spun: "sunt imprumutati, dar impart cu dvs.". "multumesc, sa va dea D-zeu tot ce va doriti!"

ce mi-as dori? poate un barbat cu bani! ha ha ha. glumesc, nu asta-mi doresc. poate un barbat vesel, inteligent, credincios si harnic, da, mi-ar surade! ce ma prostesc! stie D-zeu ce e mai potrivit pentru mine...


ma intalnesc cu un coleg care visa sa aibe un copil cu mine... un parlit... imi povestea ca a ramas fara servici. "ce inspirata am fost cand te-am refuzat!" nu stiu unde-i gasesc, sincer. :)


in autobuz, deschid o carte si citesc. ma opresc asupra unei fraze care mi se lipeste de retina: "lupta cu lucrul de care te temi". cat adevar! doar asa poti invinge teama. si eu am temeri... dar le tratez! :) e important sa le constientizezi. ce fata realista sunt! ptiiuuuu.... sa nu-mi fie de deochi...

si ajung sa vorbesc cu domnul director de la scoala unde am doar trei ore. "Buna ziua! Ma scuzati ca va deranjez, s-a schimbat cumva orarul?" "Nuu.... ai spus ca faci un efort joia." "da, asa am zis." "pa, pa, sarut mana".
uraaa... am o zi de distractie pe saptamana! maine merg prin Botanica.... eee, nu ma invidiati, nu la plimbare, merg sa vad ce se mai intampla cu doctoratul. am mai copt vreo doua articole stiintifice in ultima vreme, pe langa multe povesti. ce-as vrea sa-mi dau doctoratul in povesti si personaje fel de fel.

ce ti-e si cu zilele astea minunate.... se intind la povestit ce n-am vazut!
seara buna, oameni dragi care ma cititi!

pe repede, pentru un zambet

ploua... e intunecat de parca noaptea a uitat sa se trezeasca si sa plece...
mi-e dor de soare si de caldura, de cantecul pasarilor, de zumzetul insectelor... off... ce repede trece vara... ca tot ce e frumos de fapt!
de-acum, tot ploi, tot frig, tot nas in fulare... si asa oamenii nu stiu sa zambeasca, de ce le-as privi chipul?

dar, in titlu am promis un zambet.... pe repede, caci plec la scoala, apoi, ca tot venii toamna asta ursuza, ma duc la o intalnire literara, o seara de lectura...
intr-o zi, recent, eram la coada la covrigi, cred... un domn in fata mea, cere un servetel.
-nu avem.
-offf, suiera el.
-va ofer eu unul, si scot din pachet un servetel.
-multumesc, si pleca grabit.

aseara. ma intoarceam de la scoala. in autobuz, ganditoare, ma "trezesc" de stranutul repetat al unei doamne elegante. la un moent dat, ma abordeaza:
- aveti cumva un servetel?
zambesc, si raspund:
- da, poftiti. pastrati-le pe toate!
vremea asta incepe sa ne joace feste de-a dreptul.

ma amuza ideea de a fi "FATA CU SERVETELE". parca scrie pe fruntea mea ca predau "Educatie pentru sanatate". ha ha ha... asadar, NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR!

zambiti va rog! o zi cu soare in suflet si in gand! daruiti bunatate si veselie si optimism!

luni, septembrie 20

eu si parintii

azi, prima sedinta cu parintii dintr-un sir luuuung!
fiecare elev a primit acest biletel:

Stimati parinti,

Luni, 20 septembrie, orele 18.00, va invit sa participati la sedinta cu parintii ce va avea loc in sala de cursuri VI-a B, la etajul I.Va astept cu interes! Multumesc frumos!

Prof. diriginte,

Claudia G.



sora mea s-a amuzat teribil. ea mi le-a imprimat, si s-a laudat la toata lumea ce dedicata sunt meseriei.
si parintii au venit in numar mare. e dificil sa fii parinte. cand m-au vazut asa tanara, mai aveau putin si-mi cereau sa-i infiez cel putin pana la anul in vara, si sa-i predau in vacanta. sincer, daca as putea face minuni, daca as putea sa invat impreuna cu ei, as face. din pacate, nu e posibil.
la final, au ramas doi trei parinti cu probleme speciale. eu sunt sensibila, si ma imresioneaza povestile lor. stiu ce inseamna sa divorteze parintii, sa fii "abandonat" definitiv de unul dintre ei - iar eu eram aproape majora cand s-a intamplat. e greu sa mergi la terapie de la varsta asta... offf...

promit, mie in primul rand, ca voi face acesti copii FERICITI!
NU SUNT PARINTE - INCA - DAR LE-AM SPUS, CERANDU-LE SA NU SE SUPERE PE MINE: "IUBITI-VA COPIII, ASCULTATI-I, ACORDATI-LE ATENTIE, MANGAIATI-i. AU NEVOIE DE ASTA. NIMIC NU INLOCUIESTE DRAGOSTEA UNUI PARINTE." CICA AU INTELES.
SA VEDEM!
a fost o dupa amiaza interesanta, si o lectie entru mine. simt ca anul acesta, dirigentia aceasta, ma va maturiza.

semne


Caut virgule,

Sa pun spatiu intre trecut si viitor.

Vreau sa traiesc cu patos, cu dor si ostentatie, prezentul.

Visele, zambetele, bratele,

Sunt purtate de un vartej cenusiu,

De praf de ceai verde si amintirea de ieri.

Ajung la coltul strazii unde vad o biserica.

Visele sunt lasate la altar,

Zambetele, femeii care vinde lumanari si icoane,

Bratele, lui Iisus i le dau in dar.

Caut exclamare pentru ziua de azi.

Cat este de frumoasa!

Caut intrebare in van,

Voi fi implinita vreodata?

Semne apar si dispar,

Ma aplec, le culeg si le pun in sertar.

Din ele voi construi un puzzle

Cu vise implinite si talent literar.