Manifest pentru frumusetea naturala

Mereu mi-a placut subiectul acesta... am inteles candva ca, nu conteaza cat fond de ten ai pe chip, ce rimel de sute de mii folosesti... ci, limbajul sufletului transpuns in vorbe, in miscari, in gesturi.
Cat de frumoasa inseamna frumoasa?
Nu stiu.... insa, mi-a placut si m-a impresinat campania derulata de Nivea si preluata de catre barbati. Culmea!
Imi amintesc cand ama invatat sa imi hranesc buzele cu ulei (untdelemn cumspunea bunica) - cel mai bun si la indemana gloss. Imi amintesc - si practic - cand mi s-a spus ca cea mai buna crema pentru chip este exercitiul acesta - spune X, O, U folosind fara teama toti muschii fetei -, si da rezultate senzationale.
Am fost complexata multi ani de tenul meu.... frumos in adolescenta, iar cand aveam nevoie mai mare de puritatea si catifelarea lui, m-a umilit. Cu toate acestea, am fost placuta si apreciata de profesori, apoi de elevii mei - in primii ani de cariera -, care sunt cei mai duri critici. Se pare ca, pentru ei nu tenul meu era problema, ci pasiunea care o puneam in fiecare lectie.... zambetul daruit neconditionat, faptul ca eram o femeie placuta (zic eu, modesta).
Nu sunt adepta machiajului... imi evidentiez privirea cu rimel, folosesc fond de ten - caci inca nu am scapat de compexul imperfectiunii (desi exista si la case mai mari) si putin gloss - asa, impotriva vantului si agresiunii.
Insa... trebuie sa spun ca barbatii imi ofera locul in mijloacele de transport cand port fusta si tocuri. Ha ha ha. Mi-a placut ce a scris Adrian Ciubotaru... si Dragos Bucurenci

http://www.adrianciubotaru.ro/manifest-pentru-frumuse%C8%9Bea-naturala/#comment-84877

Omul de la ENEL

Zambesc.... ma amuz la maxim... dar, daca ii spun mamei iar primesc o teorie de nu ne oprim nici maine.
Nu stiu cum se face, dar, mereu sunt acasa cand soseste factura pentru energia electrica. Domnul nu este o frumusete, nicidecum genul meu de barbat... dar parca ne cunoastem de-o viata. Are ceva placut... voce... zambet... atitudine. Cum sa ma stapanesc sa nu-i las bacsis? Imi insenineaza ziua... ha ha ha. Dar eu pe a lui, oare o influentez pozitiv?
Dumnezeu stie... El este singurul martor.... Ha ha ha...
"E uman sa faci greseli si unii dintre noi sunt mai umani decat altii."
Ashleigh Brilliant

Eu şi sosia mea... Hilary Swank

Am avut chef de joacă.... şi m-am jucat...

Cararea Imparatiei de Arsenie Boca

Am gasit ceva ce mi-a atras atentia...despre gura lumii - de care multi "ascultam" sau nu facem ceva bun de teama ei...
"Prin "lume" se înţelege categoria păcatului, adică turma oame­nilor necredincioşi, cei ce din toată voia s-au unit cu sfaturile draci­lor. E lumea pentru care nu s-a rugat Mântuitorul.

E gura satului, gura vecinului şi, de multe ori, gura şi faptele celor dintr-o casă cu tine. Aceştia, sau lumea, îţi iartă orice ticăloşie ai face, oricât ai îndă-răpta cu sufletul, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas înainte şi să te faci mai bun. Oamenii aceştia ai lumii au o ciudată ruşine de a fi buni. Bunătatea ta îi arde, şi se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase. "Lumea" e veacul viclean, placul oamenilor şi slava deşartă. Gura lumii grăieşte ale stăpânitorului ei. De aceea avem poruncă: "Nu iubiţi lumea, nici cele din lume: pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii, care nu sunt de la Tatăl".
Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână aceste trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea.

Cu arătarea răbdării suntem datori în primul rând pentru că, mai înainte de a veni la calea lui Dumnezeu sau la ostenelele mântuirii, tăceam şi noi ale lumii, umblând în fărădelegi şi chinuind pe alţii, şi astfel ne-am băgat datori; deci acum trebuie să plătim ale noastre cele de atunci, ca pentru răbdare să dobândim mântuirea de la Dumnezeu. Aşa trebuie să plătim acum cu durere cele ce le-am făcut odinioară cu plăcere.

Gândul acesta iată cum îl exprimă Sf. Maxim Mărturisitorul, definind virtutea răbdării: "A sta neclintit în împrejurări aspre şi a răbda relele; a aştepta sfârşitul ispitirii şi a nu da drumul iuţimii la întâmplare; a nu vorbi neînţelept, nici a gândi ceva din cele ce nu se cuvin unui închinător al lui Dumnezeu.

Căci zice Scriptura: "Până la o vreme va răbda cel cu îndelungă răbdare şi pe urmai se va răsplăti lui cu bucurie...".

Acestea sunt semnele răbdării, dar mai presus de acestea este a se socoti pe sine pricina încercării.

Căci multe din cele ce ni se întâmplă, ni se întâmplă spre îndrumarea noastră, sau spre stingerea păcatelor trecute, sau spre îndreptarea neatenţiei prezente, sau spre ocolirea păcatelor viitoare."

Sa fie cu folos....

An bisect - film 2010

Ahh... stiti cu siguranta, m-am tot laudat ca nu sunt cinefila. Asa este... dar, nu pot spune ca nu sunt o persoana informata. Un afis... o persoana bine documentata (prima sora mea)... din blog in blog... aflu despre filmele ce sunt la moda.

Ieri, pasind din metrou pe peron, in drum spre scarile rulante, observ afisul filmului "Leap year". Imi vorbise o prietena (Diana) despre el... stia ca sunt genul romantic - visator... si, pe zapezile acelea cumplite banuia ca ma va prinde de minune. Am vazut atunci 5 minute. Mi-a placut... dar am zis "alta data".

Acea data, a fost azi... cand printre masini de spalat... intens rufele la aer si doua furculite de budinca... mailuri si cateva replici pe messenger, m-am uitat la film.

Este o comedie romantica... draguta. Locul desfasurarii: Irlanda, unde o traditie veche, din secolul XV, spune ca, in ziua de 29 februarie, deci in an bisect, femeile isi pot cere in casatorie iubitul.

Mi-au placut cateva replici:

- la o nunta, mireasa ii spune mirelui: "sa nu ma inseli, sa nu ma minti si sa nu furi; iar daca ar fi sa ma inseli, inseala moartea caci nu as putea trai nicio zi fara tine; iar daca ar fi sa minti, minte-ma in fiecare zi spunandu-mi ca sunt frumoasa; iar daca ar fi sa furi, fura-mi supararile". Da.... poate prea siropos, dar interesant.

- protagonista - Anna from Boston - cere un favor (sau un act de cavalerism) la un anumit moment. El raspunde: "Acum, in epoca egalitatii intre barbati si femei? Voi ati cerut-o, acum suportati-o". Dur, dar adevarat.

Astept impresii si comentarii... daca sunt persoane care l-au vazut...

Prenume si zambete

De ce nu-ti inventezi un nume de scriitor, sa pastrezi doar Claudia din numele tau?...sau sa faci ceva macar cu Lizica.... (nu-l poti uita?)

- Numele te conditioneaza.

Vei fi intotdeauna o persoana buna, dar nu vei putea trece mai departe.

Viata e o farsa, nu? Nu e un loc unde tu sa fii always the good guy.

(Lizica - pers. buna, copilaroasa, simpla, daruieste in permanenta, etc etc)

Claudia in schimb e un nume puternic, frumos, matur, feminin, luminos, intelept, plin de tact... Claudia o salveaza pe Lizica... :-))

Don't hate for what I tell you. (F.Z.) - omul care imi controleaza talentul.... si mi-a facut sectia de scriere pe www.haios.ro

Lecţie

Credeam ca nu te poti schimba ca om. Azi, am inteles (stiam eu ceva ceva, dar nu eram sigura) ca SE POATE. Moartea unuia din parinti, rautatea oamenilor, diferite intamplari in viata… te schimba, te fac sa percepi viata altfel, sa te bucuri de lucruri marunte: o plimbare prin padure, o adiere, un avion ce decoleaza, o multitudine de flori colorate... etc.
Frica de timp… ne face sa ne schimbam comportamentul… sa acceptam unele lucruri pe care acum cativa ani nici nu voiam sa le luam in calcul.
Cand stii ca in curand implinesti 40 de ani… si nu ai o familie… ai face orice sa o ai…. Accepti sa faci si nunta si sa obtii o hartie, care te sperie de fapt de moarte. Iti dai seama ca ai facut greseli puerile si ai face orice sa fii iertat.
E important sa iti ceri iertare….
E important sa lasi o portita deschisa spre sufletul cuiva… nu se stie cand viata te poarta spre el si ai nevoie sa patrunzi.
E important sa zambesti si sa oferi… o imbratisare si un gand bun!