duminică, octombrie 18

Superblog 2009

Zi de toamnă iernoasă. Ha ha ha. Vreau ceva care să mă încălzească. Ar fi bine o îmbrăţişare, dar n-am de unde lua. Aşa că, deschid yahoo-ul. Îmi verific poşta electronică. "Ce faci în weekend?" un newsletter extrem de util de la 121.ro. Dau click pe el şi văd că se organizează concurs de bloguri.
Ei... nu daţi în mine cu pietre. Dumnezeu mă iubeşte. Blogul îmi este citit chiar de super oameni, pot spune. Da, vreau să particip la acest concurs, să ies din amorţeală, să scriu interesant - şi interesat - frumos, cu stil.
"Competitia de blogging SuperBlog revine in a doua editie cu si mai multe premii pentru bloggeri si, in premiera, si pentru cititorii acestora. Gazduit de www.pcnews.ro in perioada 15 octombrie - 14 decembrie a.c., SuperBlog 2009 are ca sponsori companii de mare calibru, pregatite sa recompenseze creativitatea bloggerilor cu premii in valoare totala de peste 12.000 USD."
Nu particip pentru bani. Jur. Nu sunt chiar atât de norocoasă, de talentată nici nu mai discut. Vreau să-mi fac prieteni, vreau să devin o mare scriitoare - doar locuiesc pe stradă cu nume de roman, nu pot să nu iau în calcul că este un semn dat - aşa că, îmi fac mâna participând la diverse concursuri.
Deci... am decis: mă înscriu pe http://www.pcnews.ro/, cu al meu blog personal şi nebunatic, cu emoţii, răutăţi, zvonuri, impresii, trăiri intense, poveşti, teatru, film, muzică, iubire ascunsă.
Să fie într-un ceas bun, să am inspiraţie.
Succes tuturor. Să câştige cel mai bun.

sâmbătă, octombrie 17

Eu... azi şi ieri




Ieri dimineaţă, la metrou... m-am întâlnit cu un fost elev de-al meu. El m-a abordat, m.a salutat şi m-a întrebat dacă îmi amintesc de el. Da, cu siguranţă mi+am amintit căci a fost un elev bun. M-am simţiti bine... chiar "specială", "importantă". Este student la psihologie acum... sunt mândră de el. Un băiat cu mult bun simţ. L-am întâlnit şi la un târg de carte, îi cumpăra mamei "Mănâncă, roagă-te, iubeşte"...
Azi, am mers în excursie la Trei Brazi, apoi spre Poiana Secuilor, apoi spre cabana Susai... PREDEAL, judeţul Braşov. Am mers cu o prietenă care a vrut să mă scoată din starea de oboseală şi tristeţe - nejustificată. Am cunoscut oameni veseli, am mers, m-am plimbat, m-am udat la picioare... am simţit ce înseamnă muntele. Am găsit prima zăpadă, zăpada mieilor... Am atins-o... am pus o dorinţă arzătoare, care sper să se adeverească. Miros de cetină... sublim.
Nu vreau să cred în horoscop. Îmi scria azi că sufăr de oboseală cronică... am dormit în autocar... mi-a prins super bine această excursie.
Mulţumesc prietenă ce te gândeşti la binele meu!
Ajunsă acasă, am verificat comentariile de pe blog, şi am văzut că am primti un premiu de la Darry.Anna. Mulţumesc din suflet. Promit că scriu cât mai mult şi mai frumos... şi mai ispititor! Nu îmi doresc ca blogul să devină creativ, a fost creat pentru a-mi scrie gândurile şi visele, pentru a-mi fi instrument de exerciţiu de scriere creativă.
Să auzim de bine... şi să citim cât mai multe postări originale.

vineri, octombrie 16

Hilary Swank... şi eu



Articol Psychologies - aşa am înţeles că nu trebuie să fii perfectă, o femeie păpuşă pentru a fi considerata FRUMOASĂ.

O frumusete bizara, departe de clasicele papusi telegenice si totusi o aparitie hipnotizanta. Hilary Swank e prototipul actritei misterioase, al femeii obsedante prin expresivitate mai mult decat prin frumusete. Este o adevarata regizoare de emotii.
Frumusetea ei androgina este greu de digerat de catre producatorii de filme mainstream. Ce poti face cu un corp de inotatoare de performanta? Pur si simplu un balet al expre­sivitatii. Poate juca a­proa­pe orice si acest fapt este realmente o performanta pentru un actor. S-a tuns baieteste pentru „Boys Don’t Cry“ dar si pentru o campanie de solidaritate Pantene cu femeile bolnave de cancer care si-au pierdut parul. Schimbarea de imagine pare sa fie experimentul ei favorit. Face sporturi extreme, dar traieste cu mare grija pentru discretie. Citeste mult si crede ca exista o anumita inginerie sufleteasca ce te poate face sa castigi sau sa pierzi.
„Ca in viata, mintea poate fi cel mai mare ob­s­tacol sau cea mai buna unealta, depinde cum vezi lucrurile. Stiu oameni care spun «voi face chestia asta» si pe altii care spun «nu pot». Cei din a doua categorie pierd.“ Cele doua Oscaruri castigate au solicitat-o la maximum. Si-a schimbat aproape in intregime identitatea. De la fata transexuala la luptatoarea pe viata si pe moarte, iata dimensiunea dramatica a acestei femei fragile, cu talent de fier.

joi, octombrie 15

Teatru

Emoţie... vis împlinit.
Am mers la teatru, invitată de Oana Pellea.

"Draga Claudia,
Vino la teatru pe 15 si spune la intrare ca ai doua locuri din partea mea.
oana pellea"

Nu-mi vine a crede că am trăit aşa ceva.

"Mă tot duc" adaptare liberă după Marc Dore şi W. Shakespeare cu Oana Pellea şi Mihai Gruia Sandu.

O piesă emoţionantă... despre viaţă... singurătate... singurătatea în doi... când unul îl sufocă pe celălalt... când nu se decide cine să plece primul din relaţie.
"Spectatorii vin la teatru pentru a visa alături de noi. Totul trebuie făcut delicat în viaţă, altfel nu are farmec." - citate din piesă (ce am reţinut şi eu).
Descriere: "Peste tot viaţa este la fel. Cum să spui că te simţi singur şi abandonat într-o lume prea grăbită şi dată peste cap?
O singură soluţie: totul să fie ambalat într-un hohot de râs ( şi aici spun despre gâdilat... când mi-e greu să râd, mă voi gâdila...delicat).
Ascunşi după două nasuri de clovn, pe o scenă pustie, doi actori cu sufletul în palmă, îşi pot permite să arate lumii că singura speranţă este în vis şi în iubire."
Visul de a face o casă cu piscină... de a pleca ACOLO, pe lună... un ospăţ copios.
Veşnica întrebare "Cine eşti tu?" ... un nimeni...
"Tu... eşti unică, minunată, superbă....
Nu, eu sunt doar aşa şi aşa....
Lumea e plină de nimeni... de cretini şi imbecili..."
Măcar să faci lucruri drăguţe... să trăieşti frumos.... să ai puterea să ierţi prietenii... să ai preteni sau sau dacă sunt prieteni ai unul în plus. (mi-a plăcut mult acest joc de litere).
Flori date Oanei Pellea la final... "Merci, merci mult, îmi spune"... Răspund :"Eu mulţumesc."
O femeie minunată... a jucat cu lacrimi în ochi.
A fost un vis, o emoţie intensă... dar a fost divin.

E-mail

Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.
De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează "vezi rândunelele se duc".
Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.
O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.
Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.
De ce au militarii acte de stare civilă?
Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu’ Mişu a fost numai fost.
Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.
E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.
Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.
Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.
Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.
Femeile nu înşeală, compară.
Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.
Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.
Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui..
În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.
Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
Amintirile unora se numesc remuşcări.
Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.
Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.
N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.
Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.
Una e să crezi şi alta e să fii credul.
Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici..
Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.
Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.
Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.
Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?
Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .
Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.
Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.
Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.
Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.
Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.
Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric".
Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine "exponat".
Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.
Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?
Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.
Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
Unui măgar, când îi spui asin, este ca şi cum în loc de "mă", i-ai spune "domnule". .
Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.

miercuri, octombrie 14

Muşte şi... hohote de râs




Gaşca muştelor haioase... cu o imaginaţie debordantă.
Ce viaţă...
- O viaţă de muscă, cu satisfacţii şi insatisfacţii... primesc un răspuns dintr-un colţ al camerei.
Ha ha ha...
Ok... jos pălăria şi paltonul.
Scot pistolul. Trag... de două ori... pac-pac. Suflu. S-a terminat. După râs, vine şi plâns...


Toamnă

Soarele cu dinţi se luptă cu norii înfuriaţi. Sunt mari, gri, fioroşi. Alţii sunt pictaţi într-un albastru cochet, cu tentă de violet. Aceştia fac parte din clasa artiştilor.
Frunzele sunt smulse de pe crengile arborilor. Se zbat şi plâng. Aleargă spre pământ, într-un ritm propriu. Alert, lent, alert, lent. Pigmentul verde prietenos le-a părăsit. Uneori aşa se întâmplă şi cu prietenii. Te abandonează când ai mai multă nevoie de ei.
-La revedereee, spun frunzele triste, făcând semne cu mâna către arbori. Ne vedem la primăvară cu energie proaspătă din muguri plini de sevă.
Frunzele se aştern cuminţi pe alei, pe pământ, formând covoare în nuanţe de maro şi galben.
Arborii îşi apleacă ramurile abătute.
-Din nou singuri. Atât de singuri. Din nou câteva luni trăim din amintiri... câţi tineri îndrăgostiţi s-au îmbrăţişat la umbra noastră... câţi oameni şi-au scris poveştile de dragoste în compania adierilor noastre... atâţia oameni ce şi-au vărsat oful la scoarţa noastră... Ştim că am adus bucurie şi o umbră de speranţă celor ce ne-au vizitat.
Vântul se va juca aprig cu noi. Ne va testa rezistenţa şi elasticitatea.
Off... oare îl vom îndupleca vreodată? Va înţelege că sunt paşnici şi buni?
Picăturile de ploaie ne vor spăla chinurile şi vor alunga energiile negative. Ne vom pregăti de iarna cea frumoasă, cu a sa mantie alb sidefie, caldă şi pufoasă. Va veni rândul nostru să ne jucăm, scuturându-ne atunci când un om visător va trece pe lângă noi. Vrem să-l trezim la realitate... să se lupte pentru visele sale, dar mai presus de toate, SĂ ZÂMBEASCĂ.
Fie-vă toamna caldă şi sufletele înfloritoare.
Fie-vă gândurile bune!
Fie-vă bucuria şi zâmbetul prieteni!
Fie-vă dragostea la îndemână!
Plantaţi un pom... apoi, visele se vor împlini!