O prietenie frumoasa...

Vineri, a fost ultima zi de munca a unei colege tare dragi. O fata atat de puternica, desi atat de tanara. Mereu zambareata, cu parul carliontat...rebel, ca si ea. Plina de viata, de dorinta.

Ne-am angajat la 2 saptamani una fata de alta. Ea a fost prima...Ne vedeam pe hol ne salutam si atat.

Cand institutul a sarbatorit 3 ani de la infiintare, am stat la aceeasi masa...am aflat incetul cu incetul, ca stam in acelasi cartier, ca am studiat la acelasi liceu, ca avem aproximativ aceeasi specializare.

Timpul, ne-a adus impreuna cand am plecat in prima delegatie, la Baile Felix. Am fost colege de camera 4 nopti si 5 zile. Ne-am impartasit vietile ... am invatat multe de la ea, desi nu i-am spus niciodata. Dar, intr-o zi va afla cu siguranta cat a insemnat de mult pentru mine intalnirea cu ea.

Apoi, am fost in Slovacia la conferinta. A fost prima data -pentru fiecare din noi - cand am iesit singure din tara. Am mers cu trenul, am schimbat in Budapesta. Ne-am descurcat de minune.

Ne-am uimit si pe noi. Ha ha ha... A fost o perioada grea pentru mine (probleme personale) si mi-am cam varsat nervii pe ea. Nu am fost o companie deloc agreabila. Ma mir cum m-a suportat. Mi-a fost alaturi cand mi s-a facut rau de la pastele cu branza de oaie si jumari afumate. Acum imi vine sa rad cu lacrimi, dar atunci simteam ca nu mai ajung in Bratislava sa-mi iau din bagaj medicamentele. Peripetii...Dar nu uit, cum ma intreba:"Clau, tie bine?"

Imi amintesc usurarea citita pe fetele noastre cand am vazut ca scria CFR pe tren ...in gara la Budapesta. Nu am crezut niciodata ca suntem asa patrioate...sau poate unde am stat numai printre straini.

De Sf. Mucenic Claudiu (ha ha ha) mi-a adus un semn de carte deosebit, cu valoare sentimentala pentru ea...Este special, intr-adevar! M-a emotionat gestul...si cuvintele de pe o felicitare mica, finuta (bine venita pentru colectia mea):" Cu mult drag, pentru un om special!" Nu stiu ce vede asa "special" la mine, dar mi-as dori sa vada numai lucrurile bune.

Vreau sa ii cer iertare pentru momentele de "ciufuteala" din deplasarea in Slovacia.

Vreau sa ii urez:"Drum bun si succese la fiecare pas. Putere de munca si ambitie fara margini, draga prietena. Fericire si mult noroc."

Cu mult drag,

pentru o fata carliontata

In prag de sarbatori

Se apropie cu pasi repezi sarbatorile de iarna. Magazinele sunt deja pregatite cu daruri, asteptand cu nerabdare clientii, dar mai ales pe Mos Craciun.

Ma gandesc ce mi-as dori de Craciun...Ii scriu Mosului cel drag:

Draga Mos Craciun,

Iti multumesc pentru ca nu m-ai uitat niciodata, indiferent de nivelul cuminteniei mele de peste an.
An de an, am avut cel mai frumos pom de Craciun…mi-am innoit tolba cu poezii (arhiva cu poezii) sa te impresionez…m-am jucat cu papusile si jocurile educative… am citit cu nerabdare cartile primite cadou (iti amintesti cand am plans la “Singur pe lume” sau la “El Zorab”?). Apoi, crescand, mi-ai daruit haine frumoase, parfumuri si bijuterii. Acum, am devenit o femeie draguta, isteata si zambitoare.
Mosul meu drag, anul acesta mi-as dori sa traiesc o frumoasa poveste de iubire…efervescenta emotiilor unei cereri in casatorie…sau primirea unui inel de logodna! Crezi ca se poate? Te rooog, Mosule bun, roaga-l si tu pe Dumnezeu sa-mi asculte rugile. Am fost cuminte! Intreaba pe cine vrei (unii cica as fi prea enervant de cuminte!)!Mi-am terminat masteratul, am fost admisa la scoala doctorala, am citit (nu atat cat ar fi trebuit sau as fi putut)…am apreciat frumosul din jurul meu…am ajutat cat si cum si pe cine am putut…am mers (din cand in cand) la biserica…am zambit si am adus putina bucurie in jurul meu.
Mos Craciun, tu esti darnic si esti bun! Sunt o romantica incurabila…o visatoare iremediabila…si vreau sa traiesc o dragoste…asa ca in povesti (Exemplu: “Frumoasa din padurea adormita”…glumesc si eu!) Stii tu…se intampla si in filmele in care tu detii rolul principal. Duci un glob magic unei fetite de 13-14 ani, ea il rasuceste, isi doreste sa intalneasca barbatul mult visat…si peste cativa ani se intampla. Sau: o femeie de cariera, frumoasa, cocheta…se-ntoarce in casa parinteasca sa petreaca magia Sarbatorilor de Iarna alaturi de cei dragi. Participa la impodobirea bradului, gaseste globul, il intoarce, isi doreste sa-si gaseasca sufletul pereche (caci e tot ce-i lipseste!) si la petrecerea din ziua Craciunului, apare barbatul dragut, vesel, intelegator, optimist.
Mai mult ca niciodata imi doresc, sa traiesc cu ochii deschisi o astfel de poveste! Sa stiu, sa simt, sa fiu convinsa ca exista un om care ma cere in casatorie in ziua Craciunului. Sau m-as multumi sa primesc o simpla, dar sincera si in acelasi timp ORIGINALA (nu folosindu-se Copy – Paste sau Forward) declaratie de dragoste.
Indiferent de ce imi vei aduce, te astept, bunule Mos Craciun! Imi esti tare drag1 Te-mbratisez cu dor,

Claudia

Colectii si colectionari

Am inceput prin a colectiona vise. Vise frumoase, despre succes, apreciere, iubire eterna, ca-n povesti. Unele s-au adeverit. Altele sunt prea "inalte" pentru a putea fi atinse. Am devenit mai severa in selectia lor si am invatat, ca trebuie sa fac si compromisuri pentru indeplinerea altora.

Exista cineva care sa nu fi colectionat ceva in viata sa? Nu stiu... scrisori de dragoste, timbre, vederi etc.

Cand am devenit profesoara, am inceput colectia de pixuri si stilouri -instrumente valoroase in aceasta profesie - si felicitari primite cu diverse ocazii de la elevi. Imi amintesc -acum cu amuzament - cat am plans cand am decis sa plec din invatamant si nu stiam ce voi sa fac cu stilourile atat de frumoase, atat de "incarcate" emotional. Doamna directoare, mi-a zis:"Scrie-ti memoriile!" Adevarul ca, am atatea amintiri frumoase din acei ani...

Am descoperit placerea de a calatori. Asa am adunat cateva zeci de vederi.

Apoi, am fost nevoita sa ma inscriu la doctorat pe o tema foarte interesanta -zic eu- si am devenit colectionara de iconite...in general pe lemn.

Vorbind cu diverse persoane, am aflat ca fiecare a fost sau este colectionar de ceva:

- creioane .... si am postat si o friumoasa poveste a creionului ce are o adevarata "personalitate";

-brichete ...

-brose

-lumanari

-reviste auto

-sosete

-ceasuri

-lingurite

-magneti

-pipe

-trabucuri

Etc.

Astept cu mare interes sa-mi spuneti ce colectionati voi.

O zi cu liniste si intelegere.

De ce?

Mereu o intrebare enervanta, de copil mic:DE CE?
Cand esti adult, intrebi:
...de ce ma simt obosita? Nu am facut mare efort azi.
...de ce nu mai sunt copil?
...de ce nu sunt mai responsabila?
...de ce nu reusesc sa spu nu?
...de ce nu pot fii egoista?
...de ce am incredere in oameni?
...de ce mai cred in cavalerism?
...de ce ma atasez de oameni?
...de ce iubesc si sunt iubita de copii?
...de ce unii oameni imi zambesc cand le zambesc?
...de ce rasfat oamenii dragi?
...de ce mi se intampla mie?
...de ce apare cineva in viata mea exact cand imi gasesc echilibrul?
...de ce am principii?
...de ce am ajuns sa le incalc?
...de ce, inca, scriu scrisori?
...de ce sunt romantica?
...de ce cred in Mos Craciun?Dar in ingeri?
...de ce plang asa de usor?
...de ce ador lumina?
...de ce sunt singura ?
...de ce EU?

Voi...ce DE CE -uri aveti?

Un geniu isi ia ramas bun - Gabriel Garcia Marquez

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare.

As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.

Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor. Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita. Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.

Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine. Gabriel Garcia Marquez

Experienta de viata

1.Tu esti centrul universului, ramai acolo. Ca tanar marinar am invatat ca atunci cand te afli intr-un oras strain, trebuie sa iei coltul strazii cu atentie si sa iti tii mainile afara din buzunare. Cu alte cuvinte, este nevoie sa ramai echilibrat, vigilent si pregatit sa reactionezi la surprize. Gandeste-te la aceasta, este o foarte buna regula pentru orice situatie necunoscuta. Pastreaza-ti echilibrul si ramai centrat. Credintele omului despre realitate sunt fie arbitrare, fie accidentale. Alege sa fie arbitrare, atunci cand este posibil. Este intelept sa alegi credinte care iti intaresc sanatatea, sustin fericirea. Astfel, chiar daca lucrurile se intampla sau nu pentru un motiv anume, eu aleg sa cred ca da. Ma consoleaza si ma face sa fiu mai resemnat in a jongla cu suisurile si coborasurile inevitabile ale vietii. Exista un motiv pentru care fiecare traditie spirituala, in istorie, necesita rugaciunea si meditatia- ele sunt un antidot fata de confuzie. Protejeaza-ti propriile limite si respecta-le pe ale celorlalti. Fii atent pana unde „esti” tu si de unde incep ceilalti. Ramai centrat.

2.Experimentezi viata aproape la fel de mult ca oricine altcineva. Acest lucru mi l-au spus un episcop, in timpul unui zbor la clasa intai, si o prostituata in Atena, cu ani in urma, si este adevarat. Cu totii ne confruntam cu rani si dureri, iubiri si temeri. Respiram acelasi aer, stationam in acelasi trafic, urmarim aceleasi programe la TV si pasim pe acelasi pamant. Cu toate acestea suntem alimentati in legatura cu diferentele dintre noi. Oamenii de pretitindeni au mult mai multe lucruri in comun, decat diferente. Daca te centrezi pe aspectele noastre comune, vei fi mult mai sociabil, mai comunicativ.

3.Actiunile tale deservesc teama sau iubirea. Tu alegi! Actiunile noastre sunt dirijate fie de teama, fie de iubire. Teama de consecinte reale sau imaginare este, intr-un fel, raspunzatoare pentru o mare parte din tragedia, tristetea umana. Pe de alta parte, iubirea este cea care ne conduce catre creatie, catre a creste si a darui. Gandeste-te care dintre acestea vrei sa-ti guverneze viata.

4.Nimeni nu-si doreste sa fie personajul negativ al povestii. Fiecare este pentru sine „personajul pozitiv”, fiecare este actorul propriului sau film si are motive pentru care face un anumit lucru chiar daca nu este in regula, sau daca nu functioneaza, sau daca este in totalitate rau. Asa ca, nu-ti irosi timpul plangandu-te despre ei - fa in asa fel incat sa gestionezi situatia, sa tolerezi sau sa-i eviti.

5. „Nimeni nu face nimic”. Aceasta inseamna ca majoritatea oamenilor sunt atat de distrati si dezorganizati incat ei realizeaza doar lucrurile care sunt mai importante, critice sau familiare in vietile lor. Ei functioneaza pe „pilot automat”in majoritatea timpului. Tu esti atat de sigur ca nu este si cazul tau? Prioritatile tale nu sunt si ale lor, asa ca nu o lua personal atunci cand esti ignorat, nemultumit sau apelului tau nu i se raspunde. Fiecare isi asculta propria statie de radio interioara.( „Ce-mi iese mie din asta?...”). Propriul interes este natural si sanatos si poti sa te folosesti de aceasta pentru a intelege cum sa te orientezi catre sau in jurul dorintelor celorlalti. Egoismul, dus la extrem, este totusi un viciu cu un pret teribil.

6. Multi oameni se ingrijoreaza ca sunt „deschisi” .Esti constient de tine? Majoritatea oamenilor sunt ingrijorati cum ca cineva ar observa ca le lipseste un nasture, ca ar observa coafura nereusita sau contul mic din banca. Si vor aprecia persoana care le va spune, cu cuvinte sau prin fapte, ca ii accepta asa cum sunt. Nimeni nu e perfect. Cei mai siguri pretendenti sunt, de fapt, cei mai nesiguri in interior.

7.Tu-ti creezi obisnuintele, apoi acestea te creeaza pe tine .Cea mai mare si importanta influenta in viata ta o au micile actiuni zilnice- a salva, a face exercitii, a medita, a spune multumesc, a zambi. Sa faci lucrul potrivit, chiar daca e marunt, la momentul potrivit, inseamna mai mult decat gesturi mari facute prea tarziu. Cele mai importante calitati in viata sunt conduse de aceste mici actiuni zilnice, spirit, sanatate, bunastare, relatii si formarea propriului caracter. Toate sunt create de obisnuinte zilnice si nu de catre un gest dramatic singular.

8.Exista un „iad” si incepe devreme ...Oamenii isi „deseneaza” propriul „iad” cu scurtaturi morale, regrete despre oportunitati ratate, resentimente, vina. La acestea adauga gelozie si invidie, si asa patrund in suburbiile iadului si incep sa pierda toata bucuria vietii. Cei care evita sa faca orice ar presupune efort, exercitii fizice, sau sa ierte sau sa faca ceva pentru altcineva, devin tot mai posomorati si mai putin flexibili pe zi ce trece. Cand ajung in centrul iadului, au o atitudine destul de proasta despre aproape orice, e ca si cum lumea nu-i iubeste. Si au dreptate....nu-i iubeste pentru ca este „toxic”sa-i ai in preajma. Destul de repede sistemul lor imunitar preia mesajul si incep sa aiba diferite afectiuni, relatiile lor sunt dezolante si devin nefericiti......Cand privesc inainte, viitorul lor se aseamana cu trecutul si tot asa mai departe.....Si acesta este „iadul”.

9. Exista „rai” si iata cum sa ti-l creezi .Atunci cand alegi aceasta abordare, viata ta se va transforma in paradis, putin cate putin. Nu-ti ia mult timp, doar ceva atentie zilnica. Investeste in amintri frumoase alegandu-ti comportamentele zilnice in asa fel incat sa te poti bucura privindu-ti viata retrospectiv. Iti creezi propriul paradis prin mici acte de generozitate fata de altii, facandu-i sa zambeasca si sa se simta mai bine. Il creezi prin mici acte de curaj- facand lucrul potrivit, si nimeni in afara de tine nu va sti vreodata ca ai facut-o. Aceasta iti aduce respect fata de propria persoana. Faci asta spunand adevarul chiar daca e deranjant si jenant. Aceasta aduce credibilitate si incredere. Si te face atent la ceea ce faci sau ceea intentionezi sa faci. Stii ca te apropii de paradis atunci cand observi numarul surprinzator de lucruri pentru care trebuie sa fii recunoscator in viata, chiar daca multumesti in tacere. Construiesti raiul fortandu-ti limitele uneori, incercand ceva nou sau putin inspaimantator, invatand astfel ca esti mai flexibil decat ai fi crezut. Oamenii sunt cele mai flexibile fiinte de pe aceasta planeta si se simt bine atunci cand sunt egali cu ei insisi. Pe masura ce imbatranesti, raiul va capata o influenta tot mai mare in viata ta si a celor din jurul tau. Razi mult, si savurezi mai multa satisfactie si liniste decat ai crezut vreodata ca fiind posibil.

10.Niciodata nu este prea tarziu.Trebuie doar sa decizi! Iti poti schimba viata intr-o clipa luand pur si simplu decizia de a o face mai buna. Poti oricand invata ceva care sa-ti schimbe viata, si poti incepe sa-ti schimbi viata imediat. Experienta vine in momente.....si momentele vor continua sa vina spre tine pana cand se vor opri. Cum vrei sa fie urmatoarele momente? Fiecare moment este un dar, iar sansa sa faci o alta alegere vine spre tine in fiecare secunda. Asadar alege, si permite ca viata ta sa devina o sarbatoare!

traducere dupa un articol de Tom Hoobyar
www.nlpexplorer.eu/articole-nlp/cele-10-experiente-de-viata-ale-lui-tom.html

Eu, neserioasa

Am ajuns sa o fac si pe asta...Eu parolista am inceput sa incalc promisiuni, sa renunt (nu e prima data..mereu cand dau de greu, prefer sa fug).

Sambata, trebuia sa merg la o sesiune de comunicari stiintifice la facultate. Din cauza mandriei prostesti de a nu accepta ajutorul colegilor, nu am fost in stare sa finalizez un poster si am decis sa renunt. Cel mai bine, mai usor, mai rapid!

Dar, acum, dupa ce am citit mailul de la conducatorul de doctorat, ma simt jalnic..mai jalnic decat daca as fii dat gres cu posterul...Mandria, prostia si luxul se platesc. De data asta chiar scump.

Mai caut o scuza penibila si o gasesc: sunt obosita. Prea obosita, mai ales ca nici nu-mi mai place ceea ce fac....Mai ales ca spal sticlarie de laborator in secolul XXi, cand alte laboratoare folosesc ustensile (o parte macar) de unica folosinta. Imi este rau de la mirosul de mucegai amestecat cu detergent si pudra manusilor de unica folosinta.

Dar, oricum, nimic din toate astea nu imi da dreptul de a renunta, sau de fapt, de a nu-mi tine promisunile. Am gresit ca nu am anuntat ca nu ajung. am gresit...si cer sa fiu pedepsita.

Nu ma recunosc. Off...