Am ajuns sa o fac si pe asta...Eu parolista am inceput sa incalc promisiuni, sa renunt (nu e prima data..mereu cand dau de greu, prefer sa fug).
Sambata, trebuia sa merg la o sesiune de comunicari stiintifice la facultate. Din cauza mandriei prostesti de a nu accepta ajutorul colegilor, nu am fost in stare sa finalizez un poster si am decis sa renunt. Cel mai bine, mai usor, mai rapid!
Dar, acum, dupa ce am citit mailul de la conducatorul de doctorat, ma simt jalnic..mai jalnic decat daca as fii dat gres cu posterul...Mandria, prostia si luxul se platesc. De data asta chiar scump.
Mai caut o scuza penibila si o gasesc: sunt obosita. Prea obosita, mai ales ca nici nu-mi mai place ceea ce fac....Mai ales ca spal sticlarie de laborator in secolul XXi, cand alte laboratoare folosesc ustensile (o parte macar) de unica folosinta. Imi este rau de la mirosul de mucegai amestecat cu detergent si pudra manusilor de unica folosinta.
Dar, oricum, nimic din toate astea nu imi da dreptul de a renunta, sau de fapt, de a nu-mi tine promisunile. Am gresit ca nu am anuntat ca nu ajung. am gresit...si cer sa fiu pedepsita.
Nu ma recunosc. Off...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu