Citesc tot mai puțin spre deloc. Îmi este atât de dor de această activitate! Citesc câte puțin când îmi supraveghez gemenii care fac puzzle-uri sau pictează pe jos în sufragerie. Uneori pot citi cu succes 2 pagini, alteori câteva rânduri.
Până nu demult, citeam noaptea. Acum scriu. Scriu povești personalizate pentru oameni minunați, cu povești de viață extrem de frumoase! Dacă nu scriu, pregătesc idei de lecții frumoase, teste sau fac hârtii pentru dosarele de la școală.
O prietenă, mamă de trei copii, care lucrează de acasă, mă întreba de ce nu renunț un an la predat. Fac ateliere, scriu povești, am o firmă, am ce face. Are mare dreptate! Dar venitul nu este constant. Am de crescut mult până ajung să trăiesc din scris și din ateliere. Le admir pe mamele care fac asta, deși ele au un ajutor pentru copii.
Îmi e dor de scris povești pentru site, pentru mine și copiii mei.
Îmi e dor să public ceva nou.
Îmi e dor de succes, de oameni buni, de râs, de zâmbete, de prieteni sinceri, de ajutor, de senin, de energie și creativitate din zori și până în zori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu