Ana este fetița creață și mult iubită pe care mi-am dorit-o nespus!
Este răsfățată, dar atât de sigură pe ea, pe ceea ce își dorește, pe direcția pe care să meargă! Are parcuri preferate! Desene preferate! Haine preferate. Este foarte cochetă și asta mă bucură, pentru că în ultima vreme eu una m-am delăsat teribil. (să mă pregătesc de o ieșire pe îndelete ar însemna chin pentru ei când sunt nevoită să îi las acasă; să mă îmbrac sofisticat când merg cu ei în parc și alerg, mă aplec de zeci de ori, nu are sens; și astfel am devenit super comodă și mă îmbrac lejer și foarte modest).
Îi place să cânte și chiar e pricepută în a păstra linia melodică. Are ureche muzicală și ce mă surprinde este faptul că, inventează propriile cântece. Știu! Așa fac totți copiii în etapa aceasta, dar mă amuză și sunt mândră.
Zilele trecute citeam „Erus și Valea Răbdării” de Alec Blenche. Mai mult pentru mine, deoarece am nevoie de inspirație. Îi arătam pozele și îi explicam că băiețelul are părul creț.
- Și Ana! îmi spune și își duce mâna la păr.
Este pasionată de gunoieri, de cifre și să deguste alimente. Nu mănâncă orice... spre disperarea mea, deși am renunțat. Dacă vrea pâine goală, pâine goală o las să mănânce.
Îi place toboganul! Enorm! Și trambulina!
Îi place apa, dar nu să o spăl pe cap. (acolo „artist” e taică-su)
Îi place să facă cumpărături la Mega.
Adoră să se schimbe de zeci de ori pe zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu