Oboseală maximă

Simt cum mi se îneacă toate corăbiile. :(

Carti pentru copii

Am o pasiune nebuna!

Iubesc cartile, dar in special cele pentru copii. Am numeroase carti pe care le-am cumparat inainte sa devin matusa si mama. Nici nu le-am luat din casa parinteasca.

Acum, nu ma pot abtine. E ca un drog! Comand mereu carti pentru copii. In primul rand pentru ca si scriu pentru copii si e important sa fiu documentata, dar si sa ajut scriitorii de literatura pentru copii. Pe multi ii recomand mai departe pe unde mai am si eu trecere. Daca ar face cineva si pentru mine asta! :)

Sper ca biblioteca ce ia nastere sa fie folosita si rasfolosita de catre micutii mei!

De abia astept sa le fac camera lor in vara!

Doamne ajuta-ne!

Buburuze

Buburuzele mele sunt foarte veseli, jucausi si tot mai isteti! Ma inteleg. Stiu ca trebuie sa ii schimb si sa ii spal. Se indreapta singuri spre baie. Ana "citeste" in fiecare dimineata. Horia are si el momentele lui de lectura. Ne jucam foarte mult impreuna. Chiar daca mai plec sau scriu in timpul zilei le ofer atentie. Spun STOP si gata! Sunt a lor! 

Imi doresc sa fie ZEN, sa fie sanatosi, puternici, altruisti si buni. Dar sa nu se lase umiliti si calcati in picioare de niste neica Nimeni.

Sincer, imi doresc sa pot lucra de acasa (sper sa gasesc acea posibilitate, raspunsul corect) si sa ma ocup foarte mult de educatia lor. Sa ii duc la spectacole. Sa citim. Sa calatorim mult. Sa luam cursuri de pictura si de muzica. Sa facem sport. Sa avem o viata frumoasa, echilibrata, minunata!

Dumnezeu ne va asculta rugaciunile cu siguranta!

Lecturi

Promovez cartile editurii Booklet Fiction cu mare bucurie in scoli. Ador ca exista copii care citesc. Unii citesc foarte mult si asta se vede de la o posta. Oferta de carti pentru copii este mare. Parintii sunt bombardati cu oferte. Copiii sunt stresati cu multe cerinte. Este greu! 

M-am dezobisnuit de harmalaie! Ma oboseste obraznicia si lipsa educatiei de acasa. Apreciez rabdarea invatatoarelor!

Imi place cand vad copii care "ma plac". Nu mi-am pierdut lipiciul la copii! Ii ador! De as avea posibilitatea mi-as face o casa mare unde sa aduc multi copii si sa ma ocup de educatia lor: scolara, dar si educatie pentru viata (gradinarit, crosetat/tricotat, gatit, scriere creativa, etc.). Cine stie ce va fi!?

Din una in alta

Dupa o criza biliara cum de mult nu mai avusesem, iata-ma cu o noua freza si culoare de par, dar si cu partea dreapta super umflata. 

Dupa zvarcoliri si dureri cumplite, am cautat in miez de noapte cabinete stomatologice non stop. Am gasit unul foarte aproape. Eram decisa ca azi sa le calc pragul! Dar... m-am trezit foarte umflata. Nici nu pot tine gura deschisa. 

Asa ca am trecut pe antibiotic!

Vesti bune

Un manuscris predat acum vreo 4-5 ani, ale caror drepturi de autor le-am si mancat (hahaha) va aparea curand. Lansarea va fi la Targul de carte Bookfest. 

Este vorba despre un detectiv Curios si intamplarile sale. Povestile sunt scurte, pornite de la curiozitati. Grafica este foarte frumoasa! De abia astept sa o rasfoiesc si mai ales, sa ajunga la copiii isteti si curiosi!

Multumesc, editura Nomina!

Neglijenta... DOARE!

Eram insarcinata si mi s-a lucrat la o masea. Nu am mai putut ajunge ca lucrarea sa fie finalizata. Am nascut si timpul a capatat alte valori. Nu am mai ajuns la stomatolg! Maseaua este compromisa, dar caria a plecat spe celelalte. Acum, au inceput sa doara toate. Iar asta imi da dureri ingrozitoare de cap. Plus stresul ca am acceptat multe proiecte (toate dragi. recunosc), la care se adauga cele de suflet si planurile mele, plus treburile gospodaresti de care am uitat, plus micutii mei care ma solicita la joaca si la rasfat.... toate au culminat cu o criza biliara ingrozitoare, cum de mult nu am mai indurat. 

E groaznic sa zaci! E groaznic sa nu poti sta in picioare sa iti hranesti copiii! E groaznic sa nu ii poti schimba ca ai stare de voma si trebuie sa stai langa scaunul de WC.

Spe sa gasesc curajul de a merge la stomatolog! Nu mai tine! Durerea merge din aproape in aproape. 

Creștem

Îmi privesc copiii și îmi vine să îi sărut non-stop. Sunt atât de simpatici. Ana își dă scoate bluzele pe cap, dar uită să scoată și mânuțele. Horia profită de situație și îi bagă degetele în gură și în nas. Este minunat să observ acest proces al devenirii din pui de om, OM MARE. Câtă inocență este în noi la început! Cât de frumoși, de veseli și de buni suntem! Privesc la copii în parc și realizez (mai mult ca niciodată) că noi, adulții, părinții stricăm copiii sau educăm OAMENI de proastă calitate. 

Uneori, micuții mă surprind prin găsirea unor soluții rapide și corecte la unele probleme, unde eu mă scarpin cu dreapta pe partea stângă. Rămân cu gura căscată de emoție, de uimire, dar și de fericire.

O vecină îmi spunea zilele trecute că sunt o mamă fericită. DA! SUNT! RECUNOSC și MULȚUMESC ZI DE ZI PENTRU ASTA!

Micuții sunt sănătoși. Au mers de la 9 luni și jumătate și au mers singuri. Nu m-am cocoșat să mă țin după ei. Înțeleg tot ce le spun. Hahaha! Chiar și le explic că nu e voie acolo, că se pot lovi, îmi fac cu mâna semnul de nu, apoi mă privesc și fac lucrul respectiv. Îmi spun din privire: „Chiar nu e voie? Serios? Dar ce se poate întâmpla?” Deși s-au lovit de multe ori, s-au ridicat și și-au văzut de treabă. Când nu se joacă împreună, fiecare își ia obiectele preferate și improvizează. Când simt nevoie de răsfăț, de dragoste, de atenție, întind brațele și își cer drepturile. 

Au zile când mănâncă foarte bine, zile când mănâncă mai puțin, dar sunt bine. 

Ador când vorbesc pe limba lor. Parcă ar fi japonezo- arabă. Hahahaha! Sunt foarte vocali și expresivi! 

Iubesc fiecare zâmbet, fiecare strâmbătură, fiecare cățărătură și fiecare alergare în brațele mele.

Gemenii

Au crescut frumos si sunt foarte mandra de ei! Sunt frumosi, isteti si foarte jucausi, precum si sociabili. Amandoi adora toboganul si au curajul de a se aventura singuri. 

Ana vorbeste muuuult pe limba ei, dar este foarte simpatica. Horia a invatat sa se urce in pat si in fotolii, asa ca, linistea noastra s-a cam risipit.

Ma bucur zi de zi de ei. Ma simt vinovata cand ma iau cu scrisul si alte proiecte si sunt nevoita sa plec cateva ore (niciodata mai mult de 5 ore) sau sa ii las singuri in patut sau prin casa. Dar pe de alta parte sunt fericita ca vor deveni independenti, pregatiti pentru cresa si descurcareti.

Va doresc zambete si milioane de bucurii marunte!

Lectura si plans

Am avut atelier de lectura la o scoala de apoape de casa. Nu s-a putut o ora una dupa alta, asa ca am fost nevoita sa fac doua drumuri. Horia nu isi facuse somnul, si a inceput sa planga. Un pland din acela de ti se rupe sufletul. L-am lasat, dar cat? L-am luat in brate, am incercat sa il linistesc ducandu-l la geam. Sotul a inceput sa imi reproseze ca eu il rasfat si ca nu ma vede bine, ca nu e ok cum ma port cu el.

Oare intelege de acum daca ii explic ca nu e voie, ca nu e bine, ca totul are o rezolvare? 

Adevarul este ca am si foarte multe pe cap: proiecte, idei, ganduri, responsabilitati. Uneori ii las sa faca "ce vor", dar fara a le dauna, in ideea de a descoperi. Daca se lovesc usor, oare invata ca nu e bine sa atinga sau sa arunce un obiect? Exemple... :(

Am sufletul impartit in mii de dureri, de intensitatii diferite! 

Ma voi ruga sa gasesc raspunsurile corecte!

E greu! Cand totul sta pe umerii tai, e dificil sa iei numai decizii corecte pentru toti!

1 Martie

A sosit primăvara!

La mulți ani minunați și senini tuturor fetelor și femeilor! 

Să credeți în visele voastre și să mulțumiți pentru toate!

....

Pentru mine zilele sunt tot mai grele, mai epuizante și parcă nu se văd rezultatele. Sunt tristă, dezamăgită și apatică. Am mintea ocupată cu multe, prea multe. Mă simt responsabilă și parcă neputincioasă în ceea ce ține de creșterea micuților. Parcă nu fac suficient. Parcă nu stau cu ei suficient la aer. Parcă nu mă joc cu ei cât ar trebui. Parcă nu le dau să mănânce cât ar trebui. Nu știu! Îmi e greu și mă simt obosită, nemulțumită de mine, și foarte singură, neputincioasă în toate.