Am avut atelier de lectura la o scoala de apoape de casa. Nu s-a putut o ora una dupa alta, asa ca am fost nevoita sa fac doua drumuri. Horia nu isi facuse somnul, si a inceput sa planga. Un pland din acela de ti se rupe sufletul. L-am lasat, dar cat? L-am luat in brate, am incercat sa il linistesc ducandu-l la geam. Sotul a inceput sa imi reproseze ca eu il rasfat si ca nu ma vede bine, ca nu e ok cum ma port cu el.
Oare intelege de acum daca ii explic ca nu e voie, ca nu e bine, ca totul are o rezolvare?
Adevarul este ca am si foarte multe pe cap: proiecte, idei, ganduri, responsabilitati. Uneori ii las sa faca "ce vor", dar fara a le dauna, in ideea de a descoperi. Daca se lovesc usor, oare invata ca nu e bine sa atinga sau sa arunce un obiect? Exemple... :(
Am sufletul impartit in mii de dureri, de intensitatii diferite!
Ma voi ruga sa gasesc raspunsurile corecte!
E greu! Cand totul sta pe umerii tai, e dificil sa iei numai decizii corecte pentru toti!
3 comentarii:
Draga Claudia, va scriu pentru ca va simt singura si stresata si obosita.Va trimit o imbratisare si o rugaciune ca toate sa se limpezeasca, sa se aseze si sa va gasiti linistea.Luati in brate copiii la cerere si msi ales cand plang.Nu ii rasfatati, ci investiti in viitorul lor de adult echilibrat.Sunt si eu mama si am avut un bebe tare plangacios, pretentios, solicitant.Stiu cum e sa fii criticata mereu ca rasfeti sau ca ti se urca in cap.Experienta mea spune ca tinutul in brate la cerere, luatul in brate cand plange, consolatul, blandetea au ca rezultat un copil cooperant, sociabil, bland, vesel si increzator.Faceti asa cum simtiti.Ascultati-va inima.Va imbratisez.
@ Lavinia:
Vă mulțumesc din suflet!
Da! Așa fac. Îi țin în brațe cât pot de des și de mult. Oricum, sunt foarte independenți. Uneori mă simt vinovată. Eu stau și scriu, ei se joacă și din când în cândmă opresc din scris și vorbesc cu ei sau mă joc cu ei. Dacă nu fac asta, vin ei cu brațele întinse și stau pe rând la mine pe genunchi.
Fetița se dezbracă singură. Horia coboară singur din pătuț și are inițiativă. Sunt extrem de curajoși, dornici să descopere lucruri noi.
Îmbrățișări cu drag și mulțumiri!
Este foarte bine ca scrieti.Este normal sa va ocupati si de interesele dvs.Atata timp cat exista un echilibru intre ceea ce faceti pentru dvs si ceea ce faceti cu copiii (si vad ca exista), nu trebuie sa va simtiti vinovata.Curentele astea noi de parenting, desi promoveaza concepte f bune, aduc cam multa vinovatie in sufletul mamelor implicate, care fac tot ce pot pentru copii.Stiti dvs:iadul e pavat cu bune intentii.Blogurile, cartile de parenting trebuie citite si adaptate la situatia fiecaruia.Luam ceea ce este bun si rezoneaza cu noi de la fiecare si adaptam la situatia noastra unica.Eu ma simteam vinovata cand gateam sau cand dafeam cu aspiratorul ca imi neglijez copilul.Desi stateam non stop cu el (nu langa el-ci cu el).Greu am invatat ca, pe langa copil, trebuie sa mai fiu si eu...sa ma ocup putin si de interesele mele.Altfel, copilul ce va invata?Copiii invata foarte bine prin imitatie.Va doresc multa sanatate pentru toata familia, multa lumina si multa pace sufleteasca.
Trimiteți un comentariu