sâmbătă, februarie 14

Linişte

Nu am înţeles niciodată dispariţia fără o propoziţie explicativă. Am înţeles că ţine de educaţie.
Nu am înţeles niciodată răzbunarea şi mitocănia. Mai ales la oameni care se consideră intelectuali. Deşi, am învăţat că o diplomă nu te face OM... nu îţi ofer bun simţ, frica de penibil, durerea pentru tristeţea celui care i-ai răpit din suflet.
Am ales să stau cu mine... şi să mă rog. Pur şi simplu!
Fără aşteptări de la oamenii pe care i+am crzut ca sunt oameni, iar ei şi-au urmărit tacit interesul.
Am constatat că oamenii care au fost OAMENI, m-au căutat în aceste zile de linşte şi pace. Am înţeles atunci că a sosit timpul să găsesc puterea de a renunţal mitocani, prietene prefăcute şi în general oameni pe care de fapt nu îi vreau în viaţa mea. Îmi fac rău!
:) 
Îngerii îmi şoptesc: "Dacă ne auzi şi ţii la noi, renunţă la oameni seci  şi egoişti din viaţa ta!"
Plutesc pe aripi de rugă... spre bucuria vieţii, chiar de sufletul îmi plânge de durere.

Niciun comentariu: