Nu ştiu dacă vei modera/publica comentariul, dar ştiu că fuga nu este bună decât atunci când alergi cu scopul de a câştiga un concurs, o bătălie, nicidecum când vrei să te retragi. Am avut şi eu pauze virtuale, le fac des, de regulă de două ori pe an lipsesc câte o lună, taman pentru "detoxifiere". E păcat să te retragi, cei mai mulţi aici te găsesc, printre rânduri, căci nu toţi au câte o carte de-a ta prin prin bibliotecă, nu toţi au mail-ul ori nr de telefon. Poate că primăvara îţi va aduce gânduri mai bune, cel puţin în ceea ce priveşte căsuţa ta virtuală. Să ai o seară liniştită, Claudia!
Orice activitate are un început şi un sfârşit. Se pare că a sosit vremea să pun punct acestui "proiect" care m-a ajutat în momente fericite, dar mai ales în cele de tristeţe acută.
Sunt dezamăgită de oameni (nu înţeleg de ce dispar fără a da o explicaţie; am obosit să mă simt vinovată,să aştept sau să caut răspunsuri)... de mine însămi.
Nu mai am ce să scriu. Cine doreşte să ia legătura cu mine, fiţi sigur că va găsi o modalitate. :) Voi mai scrie periodic poveşti pe blogul de poveşti povestilelizei.blogspot.com
În rest, mă rog lui Dumnezeu să mă iert şi să dea zilele ce îmi sunt scrise celor care îşi doresc să trăiască. Eu nu îmi mai găsesc liniştea şi rostul pe pământ.
2 comentarii:
Nu ştiu dacă vei modera/publica comentariul, dar ştiu că fuga nu este bună decât atunci când alergi cu scopul de a câştiga un concurs, o bătălie, nicidecum când vrei să te retragi. Am avut şi eu pauze virtuale, le fac des, de regulă de două ori pe an lipsesc câte o lună, taman pentru "detoxifiere". E păcat să te retragi, cei mai mulţi aici te găsesc, printre rânduri, căci nu toţi au câte o carte de-a ta prin prin bibliotecă, nu toţi au mail-ul ori nr de telefon.
Poate că primăvara îţi va aduce gânduri mai bune, cel puţin în ceea ce priveşte căsuţa ta virtuală.
Să ai o seară liniştită, Claudia!
@ Pr. Victor:
Bună seara.
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu.
Orice activitate are un început şi un sfârşit. Se pare că a sosit vremea să pun punct acestui "proiect" care m-a ajutat în momente fericite, dar mai ales în cele de tristeţe acută.
Sunt dezamăgită de oameni (nu înţeleg de ce dispar fără a da o explicaţie; am obosit să mă simt vinovată,să aştept sau să caut răspunsuri)... de mine însămi.
Nu mai am ce să scriu. Cine doreşte să ia legătura cu mine, fiţi sigur că va găsi o modalitate. :)
Voi mai scrie periodic poveşti pe blogul de poveşti povestilelizei.blogspot.com
În rest, mă rog lui Dumnezeu să mă iert şi să dea zilele ce îmi sunt scrise celor care îşi doresc să trăiască. Eu nu îmi mai găsesc liniştea şi rostul pe pământ.
La revedere!
Trimiteți un comentariu