Trăiesc clipe grele... mă bucur enorm că există școala în viața mea, elevi care mă apreciază și simt că au nevoie de mine...
Altfel, aș plânge non stop... îmi este foarte greu... simt că sunt pe un drum mlăștinos și este nevoie de un efort imens pentru a ieși la mal.
Astăzi, tot alergând în toate părțile pentru a rezolva cât mai mult din tot ce mi-am planificat, o bătrână mă întreabă: Câți ani îmi dați?
- 70, răspund! (o femeie frumoasă, cu ochi verzi, pielea puțin ridată).
- Da, da... s-o crezi mata! Am 91 de ani! M-a cam lăsat vederea și îmi este dor de acul și croșeta mea.
- Și mie îmi place să croșetez!
- Păi ce să faci mamă iarna? Mai un fular.. o mănușă... trece timpul cu folos!
Apoi, am găsit acest articol despre cum să nu renunți la vise. Adevărul este că, ieri, deși mi-a fost foarte rău, am reușit să mai finalizez un proiect drag din cele puse pe listă pentru vacanța de iarnă!
Uneori se zice ca omul in viata, ajunge sa treaca involuntar prin perioade mai dificile care il fac mai puternic, mai tare, mai intelept si mai rabdator cu el insusi si cu ceea ce inseamna stil de viata. Chiar daca lucrurile se intampla fara sa anunte vreo modificare, vreun eveniment sau mai stiu eu ce, natura umana ne obliga sa ne adaptam situatiilor indiferent de cat de dificile ar parea la acel moment lucrurile. Acum reflectand la tot ceea ce inseamna trecut, imi dau seama ca multe au fost momentele in care deciziile si ambitia mi-au pus in cale piedici si obstacole pe care n-am crezut ca le voi mai trece vreodata, intarindu-mi convingerile ca viata uneori nu-i chiar atat de roz cum pare in unele tablouri de bun gust ce par a se lasa admirate de curiosi si cunoscatori.
Chiar daca nimic nu e intamplator iar orice zi are propria sa morala, se intampla ca deseori sa tragem poate concluzii prea repezi, gandindu-ne ca lucrurile nu se mai pot intoarce in favoarea noastra, renuntand usor la a mai spera in noi insine. Proiectiile optimiste ce pana mai ieri ajungeau sa ne reprezinte, incarcate de razele unui soare ce incanta privirile oamenilor, pot fi umbrite chiar de noi o data ce ajungem sa ne gandim ca lucrurile nu se mai intampla sub nici o forma. Filele rupte din calendar stau marturie in coltul in care la fel de frante stau amintirile in care drumul era gol si pustiu, in care te cautam dar in nici una din zile nu te gaseam. Chiar daca deznodamantul mi-l scrisesem deja singur, soarta nu s-a oprit din a-mi demonstra cat de mult am putut sa ma insel.
Acum cand lucrurile par sa se intample intr-o cu totul si cu totul alta maniera, cand cromatica toamnei se vede cu totul si cu totul altfel iar lucrurile sunt mult mai frumoase in doi, imi dau seama ca desi uneori refuzam sa credem, devenind pesimisti, lucrurile ajung sa se intample chiar daca noi credem sau nu. De asta e bine sa nu te opresti niciodata din a visa, a spera si a realiza tot ce-ti doresti!
Thank you C. F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu