Toamna .... de C.G.

Mergând încet spre școală,

Miruna a-ntâlnit o notă muzicală,

Ce i-a șoptit îndată:

-         Ești supărată sau îngândurată?

-         Doar puțin tristă.

-         De ce, dragă fetiță?

-         Pentru că plouă... și e frig...

 Păsările nu mai vin când le strig.

Vântul bate cu putere,

Albinele nu mai fac miere.

Ziua se scurtează,

Fluturii nu mai dansează.

-         Ai dreptate...

E-ntuneric la ora opt.

Dar strugurii s-au copt,

Merele și perele și-au găsit panerele,

Gutuile semețe, au invadat piețele.

Gospodinele pun murături,

Bunătățile se adună-n cămară,

De fructe nu te mai saturi.

S-a dus frumoasa vară.

Păsările spre țările calde pleacă,

Ursul și veverița nu au ce să facă,

Așa că... or să hiberneze

Și or să viseze,

Că vine primăvara

În toată țara.

-         Mi, nota mea preferată,

Ție îți place toamna?

Întrebă veselă Miruna.

-         Da. Iubesc anotimpurile toate,

Și culorile asortate,

Frigul și arșița,

Ninsoarea și burnița,

Soarele și vântul,

Copiii și jocul,

Soarta și norocul,

Tenisul, șotronul și acordeonul,

Poveștile și zânele, dar și cărțile.

Copacii, natura și râurile.

Chiar de-i toamna friguroasă,

Tot este miraculoasă.