Și am ajuns într-o stare de epuizare. Neîmpliniri, temeri, gânduri, dorința de a face cât mai multe, de a ajuta oameni să îți împlinească vise, de a-mi duce eu la bun sfârșit vreo două proiecte... toate m-au adus în acest punct.
Am învățat că lucrurile nu se întâmplă niciodată când vreau eu, ci atunci când sunt pregătită să le accept, să le port.
Uneori mă întreb cum unora li se oferă totul așa pe tavă... de la ajutor financiar până la oameni care îi sprijină în ceea ce întreprind.
Nu mai contează. Îmi doresc să fiu sănătoasă, puternică și chibzuită, iar până la finalul anului să finalizez proiectele de suflet propuse, plus câteva acte caritabile, pentru copii și bătrâni.
Nu mai cer nimic... nimănui. Știu că nu se poate să dea norocul peste mine. Dacă nu muncesc, nu realizez nimic. Poate se întoarce cu dobîndă tot ce am dăruit oamenilor care nu au apreciat nicio secundă ce le-am oferit.
*
De Crăciun, îmi doresc o VACANȚĂ ADEVĂRATĂ! Să stau într-o cabană, să dorm, să mănânc, să citesc și să scriu. ATÂT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu