Pe lângă plopii fără soț.... modificată....

O oră cu dor 

 

Într-o zi cu ploaie,

Ne-am întâlnit la metrou.

Din păr apa curgea șiroaie.

Tu mi-ai dăruit un stilou,

Scos magic din sacou.

 

Ți-am zâmbit șarmant,

Ai dat din cap elegant.

Mi-ai întins un carnet,

Și ți-am scris:„Regret!

Nu  pot să te mai aștept!”

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.

 

Literele mă amuzau,

Știind cât de mult ți-am scris.

Notele muzicale dansau,

Dorind ca dansul să nu fie vis.

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

 

Ai fi trăit în sufletu-mi veșnic,

Dacă mă sunai,

Și îmi spuneai:

„Mai stai! O clipă, un pic!”

 
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.

 

Nu vreau să te mai zăresc

Dorul este un fluture,

Amintirile mă rănesc,

Viața-mi devine mugure.
De ce nu m-ai abandonat

Sub cerul înstelat

În acea seară de neuitat.

Când mi-ai mărturisit

Că m-ai înșelat?

 

Tu trebuia să-mi închini

O oră de dor și de suspin

Cu lacrimi fața-mi să ștergi,

Pocale cu vin să ciocnim,

Iubirii în întâmpinare să-i venim.