Inceput de an bisericesc...
Inceput de an scolar pentru profesori... colegi, emotii, bucurii...
Elevi care au venit sa ne vada... si am realizat cat au crescut... am inteles ca timpul trece... in defavoarea mea.. in favoarea lor... sunt minunati!
Un coleg, taticul unei fetite de 10 luni ma intreba daca mai scriu povesti...
O alta colega mi-a marturisit ca a folosit un fragment dintr-o poveste de-a mea intr-un caiet de comunicare...
Parastas pentru doua colege rapuse de cancer...
Lacrimi... cand vad ca viata e nedreapta...
Eu nu pot gasi bani pentru a publica carti si pentru a ajuta copii bolnavi... si altii isi schimba masinile... si casele... si uita de unde au plecat... Nu au pic de rusine... pic de remuscare... nu regreta de suferinta produsa... lor sa le fie bine, sa faca burtile mari... restul... duca-se naiba...
Dar... nu am cum sa modific lucrurile... nu pot decat sa punct vietii daca e prea nedreapta....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu