luni, iunie 2

Poveste trista

Usile palatului au fost ferecate. Tanara domnita nu avea dreptul sa mai calce pe acel taram. Mama cea rea isi freca mainile fericita ca a reusit sa o alunge. Fiica ei urma sa faca nunta cu mare alai... si sa isi aduca printul la palat. Mama era mandra de fiica ei cea frumoasa, hotarata, care stia ce isi dorea de mica. Fiul era lasat in asteptare... sa le fie sluga de cate ori strigau. Isi va primi si el o sotie, dar aleasa dupa spranceana fie de mama, fie de sora lui. 
Tanara domnita, umilita, trista, nefericita... a hotarat sa isi ia zilele chiar in ziua nuntii... pentru ca cele doua femei fara suflet... sa fie multumite si sa se simta libere si impacate.
Poate se  va transforma intr-un fluture de noapte... 
Tanara nu a crezut ca poate exista atata adevar precum in povestile clasice intr-o lume atat de moderna. Ce suflete! 
Lacrimile copiilor care au cunoscut-o se vor transforma in diamante... 
Ingerii le vor ingreuna sufletele celor doua femei... cu multa vina... ca s-au comportat atat de urat cu o tanara cu suflet copilaros... dar va fi prea tarziu... 

6 comentarii:

ina spunea...

Wow, sper sa fie o poveste trista si atat, da?

DOAR NOI spunea...

@ Ina:

daca viata mea nu se va schimba.... aceasta poveste trista va deveni realitate.Oricum o mare parte este realitate... cu cele doua femei fara suflet... care nu au vazut atat timp sunt un om... si m-au tratat cu indiferenta... exact ca in povestile in care mamele rele incearca sa atraga printi bogati pentru fetele lor urate... iar fetele vitrege sunt puse la munca... :))

Anonim spunea...

http://jurnalul.ro/stiri/externe/inainte-de-a-muri-o-fata-de-12-ani-a-lasat-un-mesaj-secret-pe-spatele-oglinzii-parintii-tinerei-in-stare-de-soc-video-669827.html

DOAR NOI spunea...

@ Anonim:

Multumesc... oricine ai fi, iti multumesc!
Mai bine ii dadeam zilele mele acestei fetite care avea toata viata inainte.

ina spunea...

E greu sa dai sfaturi in asemenea situatii, eu chiar am ramas fara cuvinte. Totusi cred ca mai exista si altfel de solutii, poate ar trebui sa ceri ajutorul cuiva. Oricum aceste postari imi par a fi niste strigate de ajutor. Sigur te poate ajuta cineva sau ceva, cred ca n-ai cautat unde trebuie. Nu te da batuta, te rooog!!!

DOAR NOI spunea...

@ Ina:

Intr-adevar aceste postari sunt niste strigate disperate de ajutooooor! Am iesit din matca rabdarii... rautatea si indiferenta acestor oameni m-au destabilizat... probabilit m-au golit de toata energia, de toata bucuria de a trai, de a iubi, de a darui pe care o aveam cand am intrat in aceasta hora...

Incerc sa ma plimb, sa citesc, sa descopar oameni buni... insa am capatat o teama uriasa vizazi de a increderea ca voi gasi un om potrivit, alaturi de care sa imi intemeiez o familie... dar asta e...

Sper sa gasesc puterea sa trec peste aceasta trauma... fizica si psihica...

Multumesc pentru ca esti alaturi de mine! IMbratisari! Regret ca am ajuns in aceasta stare.... de epuizare... tristete... dejnadejde... :(