duminică, martie 16

Durere de neimplinire... si de abandon...

Traiesc alunecand prin viata fara rost... fara niciun sens... 
Nu ma mai regasesc... nu ma mai recunosc... simt ca sunt nimic pentru fiecare om din viata mea, indiferent de ce fac, de ce simt, de ce si cat daruiesc....
Imi doresc sa dispar ca o frunza purtata de vant... cat mai repede... de pe acest Pamant... 
Dupa ani de zile... nimic nu se schimba in viata mea... nu stiu daca sa am regrete sau nu... oare era mai bine? Oare era mai rau? 
Oamenii maturi traiesc unul alaturi de celalalt dupa numai cateva saptamani de cand se cunosc... La mine dureaza ani... si nimic... totul se intampla dupa ceas... vin la fix... plec dupa cateva ore... deplorabil... rusinos... pana cand? Doamne, omoara-ma!
Sunt la limita puterilor... am obosit sa ma fiu cu ochii pe ceas intr-o relatie sentimentala... la varsta mea....
Sunt sub presiunea timpului, a tristetii si mai ales a neimplinirii ca femeie... ma simt ca un fum ce se dizolva fara a ramane macar mirosul... 
Imi doresc sa plec... sa dispar... sa zbor... sa locuiesc in alte zari... sa am periuta mea de dinti si acolo, hainele mele si sapun... sa primesc imbratisari... sa fiu tratata ca FEMEIE...
Imi doresc sa scap de frustrarea ca numai eu ma intorc acasa dupa cateva ore de iubire... ca si cum as fi blestemata... oare de ce nu sunt apreciata? 
Imi doresc sa am parte de o schimbare.... in viata mea... fie ea chiar si moartea... sa nu mai prind zorii... 

6 comentarii:

Crypto spunea...

Hey! Tine capul sus te rog! nimic nu se intampla fara rost. Trust me!spune-mi cum sa te ajut!

DOAR NOI spunea...

@ Crypto:

Multumesc de vizita si pentru cuvintele incurajatoare....
Multumesc pentru dorinta de a ma ajuta... insa, uneori nici eu nu ma pot ajuta... simt ca totul a ramas fara solutii... si mi-e teama de singuratate...mi-e teama de un nou inceput... probabil de-asta am ajuns in acest punct...am asteptat si inca mai astept de la cel pe care il iubesc un semn... o schimbare... o decizie de a sta impreuna... pentru a reusi sa fim mai puternici in doi...
E greu.... si am obosit si vreau sa se sfarseasca totul...
Simt ca am nevoie de o evadare.... de cineva care sa ma ia din locul in care traiesc acum...
Imbratisari si o saptamana minunata!

Anonim spunea...

Buna dimineata,
Poate ceri prea mult, poate nu te faci inteleasa, poate altii te apreciaza pentru anumite lucruri si apoi dispar caci se gandeau la altceva. Prea vrei sa te aprecieze toti si toti sa-ti fioe prieteni. Cred ca e cam mult. pentru mine cativa oameni OK sunt de ajuns. Nu cer prietenia nimanui. Stiu pe cineva careia i-a murit sotul acum 12 ani si nu si-a mai cautat alt individ in viata ei. Depinde doar ce vrei de la viata. Toate cele bune

DOAR NOI spunea...

@ Anonim:

Nu prea ai inteles ce am scris... nu-mi doresc sa fiu apreciata si nici de prieteni falsi nu am nevoie....
Cu doamna ramasa vaduva..e alta situatie... a iubit pe cineva...
Cam asta vreau si eu... sa fiu cu cel pe care il iubesc... saaiba curajul sa faca pasul de a sta impreuna. Nu cred ca cer prea mult dupa ani!
:)

Anonim spunea...

Ai rabdare si incredere in El, draga mea! :)

DOAR NOI spunea...

@ Anonim:

Am rabdare... si incredere... e tot ce pot face... :)

Multumesc de vizita... si de comentariu!