Tragand cu greu de mine, oprind din 10 in 10 minute alarma telefonului, am reusit sa pornesc spre Cocor... cu mult entuziasm si bomboane pentru copii, lasate intr-un ciorapel de catre elful Fidis asta noapte.
Grabindu-ma sa traversez pe rosu, un domn dragut ce astepta indreapta mea striga un NUUUU puternic, ma impinge cu mana stanga spre trotuar, si in acea clipa trece in viteza un taxi. Spun multumesc si zambesc!
La atelier nu a sosit nimeni...desi la un moment dat am auzit voci, am alergat spre lift dar era prea tarziu. Imi pare rau cand oamenii nu mai acorda timp povestilor, creativitatii, copilariei... Nu inteleg de ce nu ne putem bucura impreuna unii de altii, mai ales cand totul este gratuit... si aveam atatea lucruri frumoase pregatite! :)
Incurajarile au curs toata dupa amiaza...
Cu Dumnezeu inainte! :)
2 comentarii:
Trist. Dar cu Dumnezeu inainte, cum zici.
@ Editura Cununi de stele:
E trist si grreu si demoralizator... doare ingrozitor,precum o arsura sau o rana adanca.... :(
Sper sa fie bine! :)
Trimiteți un comentariu