Imi amintesc cand am scris o poveste despre sentimente pentru revista MEKKI. Mi se parea totul atat de firesc sa existe toate. Stiam ca toti le traim sau le-am trait candva.
Mai nou, sentimentele mi-au invadat linistea. Dar toate....
A aparut teama care imi spune ca nu poate sa fie totul asa frumos, curat, senin in viata mea. Apoi bucuria si fericirea de a trai si a ma bucura de fiecare clipa din viata mea, imi maturisesc ca merit toate aceste minuni si aprecieri si imbratisari. Apoi, frica apare si ea, soptindu-mi: "ascunde-te! ramai tu cu tine sau intoarce-te in trecut, macar acolo stii cum sa manageriezi cuvintele, faptele, viata". Rusinea vine sa imi spuna ca nu se poate sa cred tot ce mi se afirma.
Ce pot face eu, e atat de usor si pot risca oricand si oricat! Cand sunt implicate sentimentele altora (parinti, prieteni, oameni dragi) este cumplit degreu sa te hazardezi, sa mai crezi ca esti AS in tot ce faci.
Sper sa fiu luminata, sa gasesc CURAJUL de a-mi trai propria viata si sa aduc FERICIREA in jurul meu!
2 comentarii:
In DOI. Cand suntem singuri , privim in jurul nostru si vedem cupluri.Cupluri colorate sau mai putin colorate :)Apoi ne punem fireasca intrebare : "Eu de ce sunt singur?" Ne dorim si visam la partenerul 'ideal'."Ideal" nu ma refer la perfectiune caci nu exista.Ma refer la acel partener in care sa gasesc maturitate,sinceritate,integritate,empatie,afectiune,amuzament.Acel om cu care sa privesc in aceeasi directie. Fiecare dintre noi am trecut prin diferite experiente.Unele placute altele mai putin placute.De cele placute ne aducem aminte cu bucurie.Dar de cele neplacute incercam sa le uitam.Mai rau este ca experientele neplacute se tin scai dupa noi si ne fac ca atunci cand gasim acel partener "ideal" sa ni se para ireal.Parca este prea usor ,nu poate fi adevarat.Teama si sceptimismul ne pandesc la tot pasul,sunt ca o umbra nevazuta dar cu o consistenta apasatoare.Nu vrem sa mai suferim...este normal cui ii place suferinta?! Aici intervine "timpul". Numai el "timpul" ne va demonstra daca teama si sceptimismul mai merita sa faca parte din viata noastra.Deci...din modesta mea experienta spun ca este bine sa traiesti clipa prezentului si imediat urmatoare si sa ne bucuram de "IN DOI" . :)
@ Cristian Anghelescu:
Uneori, timpul ne este cel mai mare dusman. Dar, suntem prea slabi sa ne luptam cu el. Pana la urma, nu ai de ales... esti obligat, impins de viata sa te lasi purtat pe valul timpului. :)
Nimic nu este intamplator... important este sa fii pefaza si sa imbratisezi oportunitatea ce ni se ofera. :)
Trimiteți un comentariu