La gradinita

Cum va spuneam si ieri, plina de efervescenta, am fost rugata sa imi promovez cartea "Tobias, elefantelul colorat". 

Mai citisem intr-un spatiu deschis - la Carturesti din AFI Cotroceni - sub patronajul site-ul 121.ro. 

A fost superb de fiecare data. Ieri insa, au fost multi copii. Ii priveam cum vin adormiti, adusi d eparinti - in timp ce il asteptam pe domnul care se ocupa de organizarea evenimentelor. Doamne cat sunt de frumosi! Adorabili.

Incep prezentarea. Introducere..intrebari despre circ... despre lecturi acasa in cmpania parintilor. Aflu ca unora nu li se citeste. Altii prefera  benzile desenate.

Cand incep sa citesc... ma leg putin de ziua mamei, de 8 martie... de mama lui Tobias... un baietel incepe sa planga in momentul in care Tobias pleaca la circ. Adevarul ca mamele sunt de neinlocuit. 

Apoi, un pusti, imi spune:

- Stii ca eu am o iubita?

- Foarte bine (ce precoce esti... barbat adevarat!). Sa-i cumpere un cadou de Martisor.

- I-am luat deja....

Asa barbat hotarat, mai zic si eu. De ce nu s-au nascut si in generatia mea? :))

Le spun sa deseneze cum au inteles ei fragmentul lecturat.

O fetita, adorabila, superba... imi marturiseste, foarte sincera.

-Stii, eu nu prea le am cu desenul.

O alta fetita, completeaza, zambind.... cu tot chipul.

- Desenul este pasiunea mea.

- Fiecare deseneaza cum se pricepe.

*

Am plecat obosita...sigur, din cauza emotiilor de rigoare... dar incarcata cu voie buna si zambete si dorinta de a scrie mai mult, mai frumos.... cu speranta ca o voi face si pentru copiii mei...

Doare. Doare teribil sa iubesti copilaria... sinceritatea... zambetul... si sa le primesti fragmentat... :)