Am reuşit să preiau supărările şi problemele altora... şi m-au dărâmat. Am ajuns rătăcită în spirala timpului.... acum mulţi, mulţi ani... când eram mică şi fragilă....
Nu am crezut că frustrările oamenilor mă pot întoarce atât de mult în hăul durerilor mele. Nu pot înţelege de ce viaţa e atât de dură cu mine adesea... Le îndur pe toate. Mi-am promis că accept totul: bun şi rău.
De două zile plâng... şi mă întreb de ce nu mă pot linişti... de ce nu apreciază ceea ce fac pentru ei... Nu pot mai mult, cu toate că mi-aş dori...
Mi-e dor de apreciere... de sinceritate... de o iubire adevărată..
Doamne fă o minune în viaţa mea....
Elevilor le-a fost dor de mine... după trei săptămâni de absenţă.... asta m-a făcut să înţeleg pentru a nu ştiu câta oară, că aceasta mi-e menirea. Poveştile personalizate - şi nu numai - ajung la sufletele oamenilor şi-i bucură. Plâng. De data asta, de bucurie..
4 comentarii:
Într-un fel, neştiut de altfel, lacrimile spală tainic urmele lăsate prin suflete de întâlnirile cu materia cea înşelătoare. Mă bucur să aud că elevii apreciază şi simt când un profesor le intră în inimi.
@ pr. Victor:
Accept lacrimile...accept totul... insa imi pare rau ca nu pto ajuta mai mult.
Multumesc pentru tot. :)
O sa fie bine!
@ sunnydayd:
Multumesc din tot sufletul!
Sa fie bine pentru toata lumea... imi doresc o lume fericita... mai buna... mai zambitoare... mai umana... :)
Imbratisari si zambete!
Trimiteți un comentariu