vineri, august 24

Nono de Renata Carageani

Nono....tot auzisem despre aceasta carte... chiar ca scriitoarea ar fi plagiat.... (cu toate ca, nu-mi amintesc ce scriitor clasic a spus ca, despre aceasi idee, dar in forme diferite au scris multi - chiar ma amuzam azi, descoperind o poezie despre o buburuza care isi picteaza buline, eu avand poveste despre o buburuza ale carei buline sunt pictate de un baietel.... eu am scris-o prima. ce sa fac acum? sa urlu ca am fost plagiata? sa fim seriosi! cu toate ca, eu incerc sa citesc mult si sa aduc idei noi in povesti... in tot ce scriu...).
Editura All.
Eu am primit-o de la Anda... multumesc din suflet. 
Nono, un ursulet de plus abandonat la gunoi, dupa ce stapana - numita general Asta - divorteaza.  Pleaca in calatorie... dezamagit, speriat, trist si cunoaste diferite animale care poarta numele unor evenimente din viata... Intamplare... de exemplu. Autoarea abordeaza teme  despre prietenie, despre lux, despre viata de familie (stapana a doua pisici siameze omorata de ginerele sau; Asta care divorteaza pentru ca sotul nu suporta animalele), despre ingeri (Nono ii scrie o scrisoare ingerului de hartie facut de Asta pentru a-l pune in varful bradului de Craciun), despre vise...

Sincer, ma asteaptam la mai mult...

Ori am avut o stare foarte proasta... si cartea nu m-a atras (asa cum speram) ori povestea nu este de speciala. Acum... se poarta subiectul ursuletul de plus care vorbeste.Vezi filmul "TED".

4 comentarii:

darry.anna spunea...

:) Mi se intampla si mie ca unele carti sa nu-mi ofere revalatia pe care o asteptam.
Cred ca si cartile sunt ca oamenii: cu unii avem afinitati si interese comune in timp ce altii ne sunt indiferenti.

DOAR NOI spunea...

@ darry.anna:

Ma asteptam la un wooow total. Asa metaforele, exprimarea este frumoasa... curge lin... dar cred ca am avut asteptari prea mari.

Este o carte draguta. :)

Irina spunea...

Hei, eu am scris poezia prima :)) Serios acum, eu am scris-o prin iunie, dar habar n-am avut ca ai scris si tu o poveste.Pe mine m-a inspirat fotografia mea,cum stateau buburuzele amandoua.Eu vad fotografiile si -mi vine instantaneu ideea.Insa cred ca o idee de genul asta pare prea simpla ca sa fie unica. Asta e la fel cu o alta prietena care facuse un colier cu lavanda in acelasi timp in care facusem si eu unul,fara sa stim atunci,pe urma am vazut.Ideile nu-s originale,de cand lumea, originala e maniera in care le pui in practica,nu? :)Si oamenii legati de fire de ganduri invizibile.

DOAR NOI spunea...

@ Irina:

:) Povestea mea e scrisa de anul trecut cred... e deja publicata in volumul "Tolba cu povesti" care a aparut in decembrie 2011. Nu conteaza... :)

Si oricum povestea mea este putin altfel... stai linistita... :)