Cocorii ne aud dragostea.
Se bucură pentru seninul din noi.
Pădurea absoarbe zâmbetul vioi
Ce apare din cleştarul armoniei.
Într-o zi, vom fi cocori..
Albaştri... vioi... fericiţi.
Degetele tale sunt clape ale dorului.
Îţi ating privirea cu sărutul din vis.
Te transformi în fluviu...
Mă acoperi plângând după paradis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu