luni, august 20

C'est la vie... ADIO

Nu mai cred ca voi vizita Parisul...
Nu mai cred in Dumnezeu, iar in oameni nici atat... :)
Nu mai cred in vise...
Nu mai cred in iubire... si nici in zambete... si nici in inteligenta...
Viata e un haos...
Daca nu ai prins noroc la nastere, poti face milioane de matanii, ca nimic nu se va schimba...
Cei norocosi, sa fie fericiti....
Eu... astept sa mor... 
Nu mai vreau sa traiesc... 
Nu am pentru ce... 

Adio... nu voi mai scrie...  

MULTUMESC CELOR CE M-AU CITIT SI AU CREZUT O VREME IN MINE. LE DORESC SA FIE MAI PUTERNICI DECAT MINE. EU SUNT DARAMATA DE VIATA... DE NEIMPLINIRI... DE DRAGOSTE RANITA.


8 comentarii:

Unknown spunea...

Sper ca mesajul asta e o gluma!

DOAR NOI spunea...

@ Monica D.:

Nu ma voi sinucide...:)

Doar ca nu voi mai scrie... am spus Adio blogului.... :)

Nu am despre ce sa mai scriu, cand eu ma chinui sa ma ridic din pat... sa traiesc... sa vorbesc....

In doua luni sau chiar mai putin, totul s-a naruit in viata mea...

Imi pare rau ca v-am dezamagit...

Unknown spunea...

Ti-am scris ceva pe mail.Am rugaminta sa citesti cu atentie si rabdare si sa-mi spui si mie daca l-ai primit . Poti sa-mi si scrii ceva daca vrei.

DOAR NOI spunea...

@ MONICA D.:

MULTUMESC DIN SUFLET PENTRU GRIJA...

AM RASPUNS...:)

Alisandra spunea...

C'est la vie... C'est la guerre!

Andreea spunea...

Mult curaj ! Sunt convinsa ca vei gasi puterea sa treci cu bine prin aceste momente .
Iti recomand doua site-uri care pe mine m-au ajutat muuult in astfel e momente : http://debbiecrews.blogspot.ro/2012/08/strength-and-perseverance.html

http://www.sfintiiarhangheli.ro/node

Pr.Victor spunea...

Eu abia am descoperit blogul tău, din nefericire bag seama târziu pentru mine. Nu e bine să te retragi, trebuie să continui. Într-un fel sau altul faptul că scrii aici te leagă mai mult de lume. Într-un fel sau altul ideiile îţi sunt cunoscute, împărtăşite, susţinute. Oare de ce să fie aşa uşor să renunţi la munca ta, pentru că ai investit aici gânduri, sentimente şi timp. Într-un fel îi dai afară pe toţi cei ec-ţi urmăresc pagina. Nu le întoarce spatele ci ajută-i ca până acum, chiar dacă tu treci printr-un moment greu. Ştiu cum e, uite linkul postării mele în momentul în care am fost într-o situaţie aproape similară.
http://preotvictor.blogspot.ro/2012/02/la-rascruce-da-sau-nu.html
Comentariile şi gândurile prietenilor m-au întors aici pentru a continua.
Continiu pe mail

DOAR NOI spunea...

# Andreea:

Mulţumesc mult pentru grijă. Îmbrăţişări... :)

# Pr. Victor:

Uneori e bine venită o pauză... sunt obosită... am nevoie să stau cu mine, să plâng, să mă purific.

Unele comentarii mă zdruncină şi mai rău... de aceea am ales să mă retrag... cel puţin o perioadă.

Mulţumesc pentru ajutor.

Doamne ajută!