Dragostea mi-a adus
la uşa vieţii o bicicletă.
Roşie precum
sărutul buzelor, desuetă
Mi-a şoptit că e
adorată
Ca şi sufletul meu.
Străzi înguste şi
uliţe întortocheate
Ne vor cunoşte
zâmbetele...
Vor auzi strigătul
răguşit al spiţelor....
Vor găsi diminutive
pentru ghidoane....
Cântecele răsună în
celulele de antilopă,
Şi devin
mizantropă.
Îmi măsori cantitatea
de adrenalină,
Visele noastre se
combină.
Închid ochii cu
tremur de felină,
Vocea ta e de o
amabilitate fină.
- Pedalăm împreună?
- Până unde?
- Până la capătul
vieţii şi înapoi în lume...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu