Viaţă versus moarte

Am fost la înmormântare. 

A murit naşa mea, o femeie deosebită, puternică, luptătoare, care mi-a fost model de viaţă (era Taur, 1 mai). De fiecare dată când o sunam, găsea o vorbă bună, un sfat de împărtăşit, cu o voce blândă, angelică...

Mereu mi-am dorit să fiu naşă, şi să am grijă de finii mei, aşa cum a făcut ea cu noi.

Când eram mică, aveam vreo 4-5 ani, naşul m-a oprit la ei. Nu prea stăteam fără părinţi.... Mi-a cumpărat  pijama, bleu cu băieţei desenaţi cu albastru. Nu am dormit deloc. A doua zi m-am adus acasă.... să nu mă îmbolnăvesc. Dar pijamaua mi-a fost tare dragă...

Eu nu am mers la înmormântări. Bunicii mei au murit când eram foarte mică, iar mama nu ne-a chinuit cu astfel de evenimente. Prima înmormântare a fost a naşului meu, acum 7 ani. Naşa a insistat să ne ducem. O femeie care a ştiut să îşi ţină copiii şi persoanele dragi alături. 

Am fost foarte atentă la slujbă azi... m-a impresionat când am auzit că nu iei nimic.. nici bogăţie, nici mândrie, nici frumuseţe, că suntem făcuţi din ţărână... şi nu se deosebeşte bogat de sărac... avar de zgârcit,  dar fericiţi sunt cei blânzi, darnici.... (fericirile).

....

Am primit încă o lecţie de viaţă: să fiu bună, indiferent dacă primesc sau nu ceva înapoi, să trăiesc fiecare clipă intens, să dăruiesc iubire şi zâmbet şi timp celor dragi, să iert...

*

Am primit invitaţie - prin sms - la nunta finului ce-mi poartă numele. Zâmbesc... ani de zile, de când l-a botezat mama, nu au sunat niciodată de Paşti, de Crăciun să ne ureze sărbători fericite. Acum, au nevoie şi brusc şi-au adus amintit de mine. Nu de mama care l-a botezat... în fine... ăştia suntem... generaţia generaţiilor...