Azi, mă sună un vechi prieten.
- Sunt deprimat... e o formă uşoară, dar simţeam nevoie să discut cu cineva.
Îl cunosc de vreo şapte ani.... este un bărbat deştept, sportiv, însă, de vreo doi nu-şi găseşte de lucru. Are 42 de ani împliniţi curând.
Nu am cum să-l ajut. Am căutat pentru el slujbe, a trimis CV-uri, însă nimic. A făcut politehnica (transporturi) şi a lucrat ca broker. Nu mai vrea să facă asta.
Dacă aveţi idee de vreo instituţie, firmă care angajează şi oameni trecuţi de 40 ani, vă rog mult să mă anunţaţi. Mi-ar plăcea să-l ajut. Îmi spunea:
- Mi-e ruşine de mama. A investit mult în educaţia mea, văd că suferă când mă vede acasă sau că plec c bicicleta, deşi pentru mine asta este o evadare.
Gânduri bune tuturor celor ce îmi vor da un răspuns. MULŢUMIRI ŞI APRECIERI.
2 comentarii:
dar el vrea sa fie ajutat? poate e ca o bunicuta care privestemasinile trecand, de pe marginea trotuarului, iar cineva vine, o ia de maine si o traverseaza fortat pe partea cealalta, fara sa o intrebe daca isi doreste asta...ai intrebat? :)
just asking!
...
@ Anonim:
Dragul meu anonim,
(se scrie cu majuscula anonim?)
Da... el isi doreste (cica) sa se angajeze, cu toate ca e asa de fericit ca pedaleaza in fiecare zi, si face sport,si priveste avioanele de la Otopeni (acum sunt rea)... dar ii este rusine de mama lui. :)
I-am mai dat diverse link-uri si a trimis CV-uri. Era suparat ca nu l-au chemat la interviu.
Eu una, nu suport oamenii care lenevesc, care nu fac nimic pentru a evolua (un curs de info, de limbi straine, etc.).
:) este ultima incercare... nu suporta faptul ca am scoli inalte... ma jigneste, si asta m-a determinat sa pun punct prieteniei noastre. :) Suntem vecini.... :)
Trimiteți un comentariu