Simt cum soarele topeşte noroiul
ce a acoperit iubirea noastră.
Paşii tăi răsună ca un miez mucegăit
Într-o nucă.
Sufletul meu se tranformă în liră
Când cartea de la tine îmi şopteşte
Că numi ea ne leagă iubirile,
Precum şireturile învechite de timp,
de la adidaşii pe care-i încălţăm la jogging.
Horoscopul ne este favorabil.
când Marte se mută în casa iubirii,
Îmi telefonezi.
Închid ochii şi încerc să îţi ating chipul.
Calmul, bucuria, râsul tău mi se sădesc în palme.
Ne vedem curând....
Te rog să mă răsfeţi ca pe un ghiocel,
Ca pe un obiect valoros, ce e nevoie să fie returnat.
E tot ce ne oferă viaţa în luna lui Cireşar.
Cireşe copate din dragostea aşteptată de inimile noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu