Simt....

Cuvintele tale sunt cârlige dureroase.

Zâmbetele începutului se transformă în nori de tuş.

Degetele te caută dornice de iubire.
Buzele poartă doliu şi plâng cu lacrimi de coniac.

Păşesc timid pe aleile sufletului speriat.

Nu ştie ce să aleagă: să te aştepte, să fie hoinar, să pună afişul "închis pentru totdeauna".

Amintirile mă învelesc în fiecare noapte

Alinându-mi spaima de fantoma ta.

Am ajuns într-un punct în care nu vreau să mă rătăcesc.

Mi-e drag să fiu femeia-copil.

Am nevoie de joacă precum florile de lumină.

Îmi doresc să împart cu cineva bucuria de a trăi.... cu folos. 

Cafeaua aburindă în fiecare dimineaţă, 
Băută cu braţele în jurul  taliei...
Drumul spre şcoală însoţit de mesajele tale haioase.
Plimbările de seară pe bulevarde prăfuite sau parcuri aglomerate...
Când suntem NOI, păsările ne dau aripile cu împrumut.