- Mai scrii? ma intreaba o colega de facultae.
- Scriu.... la ce te referi?
- Incepusesi un roman...
-Da, insa nu am mai avut timp...
Ce dooor imi e de scris....
Ce mult imi doresc sa fiu linistita.... odihnita... impacata cu mine... si sa ma asez la masa de scris....sau cu agenda pe genunchi... sau turceste in pat si sa scriuuuuu.... Ce? Nu prea am mai trait asa intens... dar am zambete noi pe care le pot descrie... si soapte in nopte de rastalmacit....
Cand dimineata, printre fluieraturi ale vantului gelos, cu pleoape adormite sorbind din cafeaua descantata citeam in ziar stiri despre tine, ma gandeam cum ar fi daca mi-ai spene pentru o clipa adevarul. Ar fi divin. Dar daca mi-ai insenina zilele o viata? Ce mi-ai cere in schimb? Hai sa fim personajele unui roman... pe alocuri reale, pe alocuri schimonosite de schingiurile vietii...
Nu, mai bine sa nu. Sa fin noi, doi oameni frumosi, care cor construi o corabie rezistenta la furtuni.
Sa iti fie dumurile luminate de optimism... norii sa te hraneasca in lipsa mea cu imbratisari pufoase si rasfat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu