Posted: 09 May 2012 02:00 AM PDT
Vietile omenesti, ei bine, sunt alcatuite ca o compozitie muzicala.
Omul, animat de simtul frumosului, transforma evenimentele
imprevizibile (o muzica de Beethoven, moartea cuiva intr-o gara) intr-un
motiv ce se inscrie si ramane in alcatuirea vietii sale. Revine asupra
lui, il repeta, il modifica si-l dezvolta, asa cum face compozitorul cu
tema sonatei sale.
Replicarea in relatii
La fel se intampla cu tipul de atasament pe care il replicam in relatiile noastre.
Ne trezim ca, dupa cateva relatii, mai multe experiente in tandem, am
replicat acelasi motiv, de cele mai multe ori unul in care autoritatea,
dispretul, neincrederea au ramas singurele constante atunci cand i-am
ales pe cei care voiam de fapt sa ne “implineasca” viata. Asta e ceea ce
spunea Milan Kundera undeva in Insuportabila usuratate a fiintei.
Ce pare sa ne ghideze existenta e
aceasta “putere” de a repeta, modifica si dezvolta motivele de a crea
frumosul in jurul nostru. Uneori un frumos-urat, mai ales atunci cand realizam ca am trait, am repetat si dezvoltat viata altcuiva, in niciun caz a noastra.
Asteptari
De ce? Pentru ca tindem sa ne cream viata traind prin prisma asteptarilor celui de langa noi. Si iata o trista depersonalizare a tot ceea ce-am fost sau ce am fi fost sa fim. Un potential in noi decazut din drepturi! Si pe buna dreptate!
Fritz Perls in 1969 spunea ceva despre viata traita dupa asteptari:
Eu fac treaba mea iar tu o faci pe a ta. Nu exist in asta lume pentru a trai dupa asteptarile tale, iar tu nu existi pentru a trai dupa ale mele. Tu esti tu, iar eu sunt eu. Iar daca din intamplare ne gasim unul pe celalalt, e FRUMOS. Daca nu, nu mai ramane nimic de facut.
Oare chiar nu e nimic de facut? Sigur ca e – mereu putem sa facem cate ceva care sa ne creeze un Fals Confort – dar acesta e subiectul unui alt articol. Intrebarea e: putem sa traim cu celalalt acceptand ca nu e facut ca sa traiasca dupa asteptarile noastre? Iar daca nu, avem dreptul sa il invatam sa faca asta?
Pentru toti cei care acum iubesc, au iubit si pe urma vor iubi din nou: un partener e cineva care te ajuta sa devii cea mai buna versiune a ta, nu cineva care te forteaza sa fii cineva cine nu esti!
In loc de concluzie: omul, fara sa-si dea seama, isi compune viata potrivit legilor frumosului, chiar si in clipele cele mai adanci ale disperarii.
- articol scris de Sergiu Tamas -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu