miercuri, martie 7

Eu, utila copiilor

Am ajuns la liceu... dupa o saptamana de medical. S-a si facut coada la cancelarie...
-Doamna ne-ati lipsit.
-Doamna ne ajutati si pe noi cu material despre embriologie pentru concursul cu Darwin?

O colega imi spune:

-Nu stiu ce le-ai facut astora, dar sunt vrajiti de tine. :)

Zambesc...
Cu toate acestea, am obosit... simt ca nu mai pot. Numar zilele pana la vacanta. N-am facut niciodata acest lucru. Insa, ma simt epuizata psihic. As comprimatoata materia. As preda-o in doua-trei saptamani si mi-as lua vacanta.

Zilele trecute am vizionat doua filme. "PARTIR" - o casnicie frumoasa, doi copii minunati. Dragostea dintre cei doi soti devenise platonica, limitata la indatoriri casnice si la sex. Susan, se indragosteste de Ivan, un zugrav angajat ilegal pentru a-i renova cabinetul de kinetoterapie. Ea ii marturiseste sotului, care nu accepta sa fie parasit si le face probleme. :) Susan, constransa, revine acasa. Filmul are un final tragic. Fiul lor David, o sustine pe mama in alegerea facuta.

Ma gandeam ce inseamna casatoria azi? Mai exista fericire intre doi oameni?

Aseara, la 2 dimineata urmaream "Saturday at Tiffani's". Un film romantic, usurel, despre o prietenie minunata intre o fetita si prietenul ei imaginar, care dispare din viata ei la varsta de 10, chiar de ziua ei.

Prietenul imaginar al lui Jane, Mcahael, reapare in viata ei cand se pregateste de casatorie. O ajuta sa isi aleaga rochia de mireasa, sa pregateasca ultimele detalii pentru petrecere, cu 'ajutorul" dorintelor ei din copilarie. O face sa realizeze ca s-a maturizat prea tare, ca a uitat sa se joace, ca a renuntat la visul ei de a deveni scriitoare (aici am zambit). Logodnicul ei, se iubea foarte mult pe sine. Nu aprecia nimic din ce ea ii oferea. El era centrul universului. Nu ii stia gusturi, dorinte, pasiuni. Finalul este tulburator.

facand pachetele cu cati pentru a le dona, am descoperit in biblioteca, in partea de jos, necotrobaita, "Anotimpuri" de Radu Tudoran. Bineintele sc am inceput lectura avid, cu genunchii la piept, si mainile tremurande de emotie, ca si cand mi-as fi dat intalnire cu personajele cartii: un profesor simpatic si o studenta provinciala, care vrea sa il cucereasca. Ma amuza gandurile fetei, gesturile ei.... :) [mai ca as fi stat acasa sa citesc... dar, mi-am luat inima in dinti si in ingerii in preajma, si am pornit spre scoala].

2 comentarii:

Scriitor.a spunea...

La multi ani, doamna profesoara! Sa aveti parte de o primavara frumoasa, si sa va infloreasca atat in suflet cat si pe chip zambetul.
sa aveti parte de elevi care sa stie sa va aprecieze si sa duca mai departe invataturile dumneavoastra! ;)

DOAR NOI spunea...

@ Scriitor.a:

Iti multuuumesc din suflet!

Vreau sa cred ca am astfel de elevi... :)