E luni. De sambata ninge continuu. Nametii din gradina ma privesc cu o raceala fantastica. Nimic hazliu. Nici macar forma. Soarele refuza sa iasa din cabina de proba a teatrului de iarna. Noaptea trecuta am petrecut-o citind si zabovind pe internet. (Si mi-am promis ca nu mai fac asta!) Dimineata m-am trezit tarziu. Era cald si bine.
Privesc pe fereastra. Ninge. Devine deprimant. Primesc mesaj de la sora mea: "s-a inchis DN 1. Sper s ajung acasa:. (ea lucreaza in Otopeni). Incerc sa gasesc ceva vesel in preajma mea. O pisica sta pe pervazul ferestrei, ma priveste inghetata si speriata si miorlaie. Ma suna mama.
-Ccat a crescut zapada?
- A crescut destul. Ma imbrac si ies sa o dau.
Ma suna o prietena. Vorbesc si privesc la ceas. Timpul trece. Eu nu prea sunt adepta telefonului. Am vorbit o ora.
- Cat a crescut zapada? ma intreaba mama.
- E pana la bara masinii.
Ma imbrac sa dau zapada. Ma contacteaza o tipa din Cluj, sa discutam despre povestile din revista MEKI. Ii spun ca sunt pregatita sa ies la dat zapada.
- Ma bucur in aceste momente ca nu locuiesc in sudul tarii.
- Da, e o adevarata nebunie aici. Lucrurile au scapat de sub control.
Am dat zapada timp o ora. O munca de Sisif. Zapada de pe magazie, ca o caciula de rege, ma inspaimanta. Cred ca a echivalat cu trei ore de fitness. Mi-am lucrat musculatura in voie. Am aflat ca iau vacanta. Sincer, nu-mi mai doresc. Am obosit sa inot prin nameti. Stratul de gheata de sub zapada este foarte perfid.
Pornesc spre intalnirea cu actorii care organizeaza cursul "Scrie despre tine". Se circula ingrozitor. Tramvaiele au ramas blocate. Zeci de oameni pornesc pe jos. NINGE! NINGE CONTINUU! Nimeni nu mai suporta.
Ajunsa la intalnire... cu intarziere spre rusinea mea... ma bucur de faptul ca intalnesc oameni dornici sa mai faca si altceva. oameni din medii diferite, vor sa scrie si sa joace in piese de teatru, scrise chiar de ei, culmea despre vietile lor. FANTASTIC! Vineri si sambata, voi scrie despr e mine si voi invata teatru. De-abia astept. :)
Privesc pe fereastra. Ninge. Devine deprimant. Primesc mesaj de la sora mea: "s-a inchis DN 1. Sper s ajung acasa:. (ea lucreaza in Otopeni). Incerc sa gasesc ceva vesel in preajma mea. O pisica sta pe pervazul ferestrei, ma priveste inghetata si speriata si miorlaie. Ma suna mama.
-Ccat a crescut zapada?
- A crescut destul. Ma imbrac si ies sa o dau.
Ma suna o prietena. Vorbesc si privesc la ceas. Timpul trece. Eu nu prea sunt adepta telefonului. Am vorbit o ora.
- Cat a crescut zapada? ma intreaba mama.
- E pana la bara masinii.
Ma imbrac sa dau zapada. Ma contacteaza o tipa din Cluj, sa discutam despre povestile din revista MEKI. Ii spun ca sunt pregatita sa ies la dat zapada.
- Ma bucur in aceste momente ca nu locuiesc in sudul tarii.
- Da, e o adevarata nebunie aici. Lucrurile au scapat de sub control.
Am dat zapada timp o ora. O munca de Sisif. Zapada de pe magazie, ca o caciula de rege, ma inspaimanta. Cred ca a echivalat cu trei ore de fitness. Mi-am lucrat musculatura in voie. Am aflat ca iau vacanta. Sincer, nu-mi mai doresc. Am obosit sa inot prin nameti. Stratul de gheata de sub zapada este foarte perfid.
Pornesc spre intalnirea cu actorii care organizeaza cursul "Scrie despre tine". Se circula ingrozitor. Tramvaiele au ramas blocate. Zeci de oameni pornesc pe jos. NINGE! NINGE CONTINUU! Nimeni nu mai suporta.
Ajunsa la intalnire... cu intarziere spre rusinea mea... ma bucur de faptul ca intalnesc oameni dornici sa mai faca si altceva. oameni din medii diferite, vor sa scrie si sa joace in piese de teatru, scrise chiar de ei, culmea despre vietile lor. FANTASTIC! Vineri si sambata, voi scrie despr e mine si voi invata teatru. De-abia astept. :)
Un comentariu:
eu tot abia astept sa citesc :)
Trimiteți un comentariu